1 ح ِينَئِذٍ دَعا يَشُوعُ الرَأُوبَيْنِيِّينَ وَالجادِيِّينَ وَنِصفَ قَبِيلَةِ مَنَسَّى،

Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase

2 و َقالَ لَهُمْ: «قَدْ أطَعْتُمْ كُلَّ ما أمَرَ بِهِ مُوسَى خادِمُ اللهِ وَأطَعتُمُونِي فِي كُلِّ ما أمَرْتُكُمْ بِهِ.

şi le-a spus: „Voi aţi păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit.

3 ل َمْ تَترُكُوا إخْوَتَكُمْ كُلَّ هَذِهِ الأيّامِ الكَثِيرَةِ إلَى هَذا اليَومِ، لَكِنَّكُمْ حَفِظْتُمْ وَصِيَّةَ إلَهِكُمْ.

Nu i-aţi părăsit pe cei din poporul vostru în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi, ci aţi păzit cu grijă porunca DOMNULui, Dumnezeul vostru.

4 و َالآنَ قَدْ أعطَى إلَهُكُمْ إخْوَتَكُمْ راحَةً وَأماناً كَما وَعَدَهُمْ. فَعُودُوا الآنَ إلَى خِيامِكُمْ فِي أرْضِكُمُ الَّتِي أعطاها مُوسَى عَبدُ اللهِ لَكُمْ فِي الجِهَةِ الأُخرَى مِنْ نَهْرِ الأُردُنِّ.

Şi acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi porniţi spre corturile voastre, în teritoriul pe care-l stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan.

5 ل َكِنِ احرِصُوا عَلَى طاعَةِ الوَصِيَّةِ وَالشَّرِيعَةِ الَّتِي أعطاها مُوسَى خادِمُ اللهِ لَكُمْ، بِأنْ تُحِبُّوا إلَهَكُمْ وَأنْ تَسلُكُوا فِي طُرُقِهِ وَأنْ تَحفَظُوا وَصاياهُ وَأنْ تَبقُوا قَرِيبِينَ مِنهُ وَأنْ تَخدِمُوهُ وَتَعْبُدُوهُ بِكُلِّ قُلُوبِكُمْ وَبِكُلِّ نُفُوسِكُمْ.»

Aveţi însă foarte mare grijă să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“

6 ث ُمَّ بارَكَهُمْ يَشُوعُ وَأرسَلَهُمْ، فَذَهَبُوا إلَى خِيامِهِمْ.

Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi, iar ei au pornit către corturile lor.

7 و َكانَ مُوسَى قَدْ أعطَى أرْضَ باشانَ لِنِصفِ قَبِيلَةِ مَنَسَّى. أمّا النِّصفُ الآخَرُ مِنْ قَبِيلَةِ مَنَسَّى فَأعطاهُمْ أرْضاً مَعَ إخْوَتِهِمْ فِي الجِهَةِ الغَربِيَّةِ مِنْ نَهْرِ الأُردُنِّ. وَحِينَ أرسَلَهُمْ يَشُوعُ إلَى خِيامِهِمْ وَبارَكَهُمْ،

Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenirea în Başan, iar celeilalte jumătăţi Iosua îi dăduse moştenirea lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat

8 ق الَ لَهُمْ: «عُودُوا إلَى خِيامِكُمْ بِثَروَةٍ عَظِيمَةٍ وَحَيواناتٍ كَثِيرَةٍ وَفِضَّةٍ وَذَهَبٍ وَنُحاسٍ وحديدٍ وَثِيابٍ كَثِيرَةٍ. وَتَقاسَمُوا مَعَ إخْوَتِكُمُ الَّذِينَ مَكَثُوا فِي أرْضِكُمْ غَنِيمَةَ أعدائِكُمْ.»

şi le-a spus: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – şi împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri prada luată de la duşmani!“ Altarul mărturiei de la Ghelilot

9 ف َتَرَكَ الرَأُوبَيْنِيُّونَ وَالجادِيُّونَ وَنِصفُ قَبِيلَةِ مَنَسَّى بَنِي إسْرائِيلَ فِي شِيلُوهَ فِي أرْضِ كَنْعانَ لِيَعُودُوا إلَى أرْضِ جِلعادَ، أرْضِهِمِ الَّتِي امتَلَكُوها بِحَسَبِ أمرِ اللهِ عَلَى فَمِ مُوسَى.

Atunci rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase s-au despărţit de israeliţi la Şilo, în Canaan, şi au pornit către Ghilad, spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire potrivit celor spuse de Domnul prin Moise.

10 و َحِينَ أتَوْا إلَى جَلِيلُوثَ عِندَ نَهْرِ الأُردُنِّ فِي أرْضِ كَنْعانَ، بَنَى الرَأُوبَيْنِيُّونَ وَالجادِيُّونَ وَنِصفُ قَبِيلَةِ مَنَسَّى هُناكَ مَذْبَحاً كَبِيراً عِندَ نَهْرِ الأُردُنِّ.

Când au ajuns la Ghelilot, lângă Iordan, pe malul canaanit, rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă.

11 و َسَمِعَ بَقِيَّةُ بَنِي إسْرائِيلَ أنَّ الرَأُوبَيْنِيِّينَ وَالجادِيِّينَ وَنِصفَ قَبِيلَةِ مَنَسَّى قَدْ بَنَوْا مَذْبَحاً عَلَى حُدُودِ أرْضِ كَنْعانَ فِي جَلِيلُوثَ قُرْبَ نَهْرِ الأُردُنِّ، فِي جِهَةِ بَنِي إسْرائِيلَ الغَربِيَّةِ.

Israeliţii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe teritoriul israelit.

12 ف لَمّا سَمِعُ بَنُو إسرائِيلَ بِذَلِكَ، اجتَمَعَ كُلُّ بَنِي إسْرائِيلَ فِي شِيلُوهَ لِيَذْهَبُوا وَيُحارِبُوهُمْ.

Când au auzit israeliţii lucrul acesta, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

13 و َأرسَلَ بَنُو إسْرائِيلَ الكاهِنَ فِينْحاسَ بْنَ ألِعازَرَ إلَى الرَأُوبَيْنِيِّينَ وَالجادِيِّينَ وَنِصفِ قَبِيلَةِ مَنَسَّى فِي جِلعادَ.

Atunci israeliţii l-au trimis la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad, pe Fineas, fiul preotului Elazar,

14 و َأرسَلُوا مَعَهُ عَشْرَةَ قادَةٍ، قائِداً مِنْ كُلِّ عَشِيرَةٍ فِي إسْرائِيلَ. فَكانَ كُلُّ واحِدٍ مِنْهُمْ رَئِيساً فِي قَبِيلَتِهِ وَسَطَ قَبائِلِ إسْرائِيلَ.

împreună cu zece conducători, câte un conducător de clan din fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind conducători în familiile lor, între miile lui Israel.

15 ف َذَهَبُوا إلَى الرَأُوبَيْنِيِّينَ وَالجادِيِّينَ وَنِصفِ قَبِيلَةِ مَنَسَّى فِي أرْضِ جِلعادَ وَقالُوا لَهُمْ:

Ei au venit la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad şi le-au spus astfel:

16 « هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ كُلُّ شَعبِ اللهِ: ‹ما هَذِهِ الخِيانَةُ الَّتِي خُنْتُمْ بِها إلَهَ إسْرائِيلَ: حِدْتُمُ اليَومَ عَنِ اتِّباعِ اللهِ ، وَبَنَيتُمْ مَذْبَحاً مُتَمَرِّدِينَ عَلَى اللهِ ؟

„Aşa vorbeşte adunarea Domnului: «Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel şi de ce v-aţi abătut în această zi de la Domnul, zidindu-vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului ?

17 أ لَمْ تَكُنْ خَطِيَّةُ فَغُورَ كافِيَةً لَنا؟ إنَّنا حَتَّى الآنَ لَمْ نَتَطَهَّرْ مِنْ تِلْكَ الخَطِيَّةِ مَعَ أنَّ وَباءً أتَى عَلَى شَعبِ اللهِ.

A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor, de care nu am reuşit să ne curăţim nici până astăzi, chiar dacă adunarea Domnului a fost lovită cu urgie?

18 ف َهَلْ تَترُكُونَ اللهَ الآنَ؟ إنْ تَمَرَّدْتُمْ عَلَى اللهِ اليَومَ، فَإنَّ اللهَ سَيَغضَبُ غَداً عَلَى كُلِّ بَنِي إسْرائِيلَ.

Iar voi vă abateţi astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel.

19 « ‹إنْ كانَتِ الأرْضُ الَّتِي أخَذْتُمُوها نَجِسَةً، فاعبُرُوا إلَى أرْضِ اللهِ حَيثُ تُوجَدُ خَيمَةُ اللهِ ، وَخُذُوا قِسْماً مِنَ الأرْضِ بَينَنا. لا تَتَمَرَّدُوا عَلَى اللهِ أوْ عَلَينا بِبِنائِكُمْ مَذْبَحاً غَيرَ مَذْبَحِ إلَهِنا.

Dacă ţara pe care aţi primit-o ca moştenire este necurată, atunci traversaţi în ţara care este posesiunea Domnului, acolo unde este aşezat Tabernaculul Domnului şi luaţi-vă moştenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru.

20 أ ِلَمْ يَرفُضْ عَخانُ بْنُ زارَحَ أنْ يُطِيعَ الأمْرَ المُتَعَلِّقَ بِإتلافِ الغَنِيمَةِ، فَأتَى العِقابُ عَلَى كُلِّ بَنِي إسْرائِيلَ؟ وَلَمْ يَهلِكْ هُوَ وَحدَهُ بِسَبَبِ خَطِيَّتِهِ؟›»

Când Acan, fiul lui Zerah a săvârşit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia nimicit, oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii adunări a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

21 ف َأجابَ الرَأُوبَيْنِيُّونَ وَالجادِيُّونَ وَنِصفُ قَبِيلَةِ مَنَسَّى قادَةَ قَبائِلِ إسْرائِيلَ:

Rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel.

22 « يهوه هُوَ اللهُ العَظيمُ! يهوه هُوَ اللهُ العَظيمُ! هُوَ يَعلَمُ. وَلْيَعلَمْ إسْرائِيلُ أيضاً! إنْ كُنّا قَدْ تَمَرَّدْنا أوْ عَصَيْنا اللهَ ، فَلا تُنَجِّنا اليَومَ.

„Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul, El ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi faţă de Domnul, să nu ne cruţi astăzi!

23 و َإنْ كُنّا قَدْ بَنَينا لِأنفُسِنا مَذْبَحاً مُنْحَرِفِينَ عَنْ اتِّباعِ اللهِ ، وَلِتَقدِيمِ ذَبائِحَ أوْ تَقدِماتِ حُبُوبٍ أوْ ذَبائِحَ سَلامٍ، فَلْيُعاقِبْنا اللهُ نَفسُهُ.

Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace, atunci Domnul să ne ceară socoteală!

24 ب َلْ فَعَلنا ذَلِكَ خَوْفاً مِنْ يَوْمٍ يَأتِي، حِينَ يَقُولُ أولادُكُمْ لِأولادِنا: ‹ما عَلاقَتُكُمْ بِاللهِ ، إلَهِ إسْرائِيلَ؟

Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmaşii voştri s-ar putea să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel?

25 ا للهُ وَضَعَ نَهْرَ الأُردُنِّ بَينَنا وَبَينَكُمْ أيُّها الرَأُوبَيْنِيُّونَ وَالجادِيُّونَ! فَلَيسَ لَكُمْ نَصِيبٌ فِي اللهِ.› وَبِهَذا يُوقِفُ أولادُكُمْ أولادَنا عَنْ عِبادَةِ اللهِ.

Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi, urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moştenirea Domnului!» Aşa că urmaşii voştri i-ar putea face pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Domnul.

26 « فَقُلْنا: ‹فَلْنَعمَلْ شَيئاً لِأنفُسِنا، فَلْنَبنِ مَذْبَحاً.› لَيسَ لِلتَّقْدِماتِ أوِ الذَّبائِحِ،

De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe,

27 ب َلْ لِيَكُونَ شاهِداً بَينَنا وَبَينَكُمْ وَبَينَ الأجيالِ الَّتِي سَتَأْتِي بَعدَنا أنَّنا سَنَعبُدُ اللهَ فِي حَضْرَتِهِ بِذَبائِحَ صاعِدَةٍ وَقَرابِينَ وَذَبائِحَ شَرِكَةٍ. فَلا يَستَطِيعَ أولادُكُمْ أنْ يَقُولُوا لِأولادِنا فِي المُستَقبَلِ: ‹لَيسَ لَكُمْ نَصِيبٌ فِي اللهِ.›

ci ca să fie o mărturie între noi şi voi, pe de o parte, şi între urmaşii noştri şi urmaşii voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim înaintea feţei Domnului prin arderile de tot, prin darurile de mâncare şi prin jertfele de pace. Aşadar, urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aveţi parte de Domnul!»

28 و َقُلْنا: ‹إنْ حَدَثَ هَذا مَعْنا أوْ مَعَ أولادِنا فِي المُستَقبَلِ، سَنَقُولُ لَهُمْ: انظُرُوا إلَى نَمُوذَجِ مَذْبَحِ اللهِ الَّذِي بَناهُ آباؤنا. فَلَيسَ هُوَ لِلتَّقْدِماتِ أوِ الذَّبائِحِ، بَلْ لِيَكُونَ شاهِداً بَينَنا وَبَينَكُمْ.›

Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviţi acest altar al Domnului pe care l-au zidit strămoşii noştri, nu pentru a aduce arderi de tot şi jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi şi voi.»

29 « لَنْ نَتَمَرَّدَ عَلَى اللهِ وَنَتَوَقَّفَ اليَومَ عَنِ اتِّباعِهِ بِبِناءِ مَذْبَحٍ لِلتَّقْدِماتِ الصّاعِدَةِ أوْ تَقدِماتِ الحُبُوبِ أوِ الذَّبائِحِ غَيرَ مَذبَحِ إلَهِنا الَّذِيِ أمامَ خَيمةِ محضرِه.»

Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“

30 ف َحِينَ سَمِعَ الكاهِنُ فِينْحاسُ وَقادَةُ الشَّعبِ وَرُؤَساءُ العَشائِرِ الَّذِينَ كانُوا مَعَهُ كَلامَ الرَأُوبَيْنِيِّينَ وَالجادِيِّينَ وَالمَنَسِّيِّينَ، فَرِحُوا وَاستَراحُوا.

Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Manase, au fost mulţumiţi.

31 و َقالَ الكاهِنُ فِينْحاسُ بْنُ ألِعازَرَ لِلرَأُوبَيْنِيِّينَ وَالجادِيِّينَ وَالمَنَسِّيِّينَ: «الآنَ نَعرِفُ أنَّ اللهَ فِي وَسَطِنا، لِأنَّكُمْ لَمْ تَتَمَرَّدُوا عَلَى اللهِ فِي هَذا الأمرِ. قَدْ أنقَذْتُمْ بَنِي إسْرائِيلَ مِنْ عِقابِ اللهِ.»

Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase: „Ştim astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu aţi săvârşit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului şi i-aţi salvat astfel pe israeliţi din mâna Domnului!“

32 ح ِينَئِذٍ، عادَ الكاهِنُ فِينْحاسُ بْنُ ألِعازَرَ وَالقادَةُ مِنْ عِندِ الرَأُوبَيْنَيِّينَ وَالجادِيِّينَ فِي أرْضِ جِلْعادَ إلَى بَنِي إسْرائِيلَ فِي أرْضِ كَنْعانَ، وَأخبَرُوهُمْ بِما جَرَى بَينَهُمْ.

Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, şi conducătorii i-au părăsit pe rubeniţi şi pe gadiţi în Ghilad şi s-au întors la israeliţi, în ţara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate.

33 و َسَرَّتِ الأخبارُ بَنِي إسْرائِيلَ، وَسَبَّحُوا اللهَ. وَتَراجَعُوا عَنِ الحَربِ ضِدَّ الرَأُوبَيْنِّيُنَ وَالجادِيِّينَ لِتَدْمِيرِ أرْضِهِمْ.

Israeliţii au fost mulţumiţi de ceea ce au auzit, aşa că au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi.

34 و َدَعا الرَأُوبَيْنِيُّونَ وَالجادِيُّونَ اسْمَ المَذْبَحِ «شاهِدٌ،» فَقَدْ قالُوا: «إنَّ شاهِداً بَينَنا حَقّاً. يهوه هُوَ اللهُ حَقّاً.»

Rubeniţii şi gadiţii au numit altarul Ed, zicând: „ Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu.“