1 و َإذِ اقتَرَبُوا مِنَ مَدينَةِ القُدسِ، عِنْدَ بَلْدَةَ بَيتَ فاجِي وَبَيتَ عَنْيا قُرْبَ جَبَلِ الزَّيتُونِ، أرسَلَ يَسُوعُ اثْنَينِ مِنْ تَلامِيذِهِ،

Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat,

2 و َقالَ لَهُما: «اذهَبا إلَى القَريَةِ الَّتي أمامَكُما. وَعِندَما تَدخُلانِها، سَتَجِدانِ حِماراً صَغِيراً مَربُوطاً لَمْ يَركَبْهُ أحَدٌ مِنْ قَبلُ، فَحُلّاهُ وَأحضِراهُ.

spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

3 ف َإذا سَألَكُما أحَدٌ لِماذا تَفعَلانِ ذَلكَ، قُولا: ‹الرَّبُّ يَحتاجُ إلَيهِ. وَسَيُعِيدُهُ قَرِيباً.›»

Dacă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“

4 ف َذَهَبَ التِّلميذانِ وَوَجَدا الحِمارَ مَربُوطاً عِنْدَ أحَدِ الأبوابِ فِي الطَّرِيقِ، فَحَلّاهُ.

Ei s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat.

5 و َكانَ بَعضُ النّاسِ يَقِفُونَ هُناكَ فَقالُوا لَهُما: «لِماذا تَحُلّانِ الحِمارَ؟»

Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“

6 ف َقالا لَهُمْ كَما أوصاهُما يَسوعُ، فَسَمَحُوا لَهُما.

Ei le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece.

7 و َأحضَرَ التِّلمِيذانِ الحِمارَ الصَّغِيرَ إلَى يَسُوعَ، وَوَضَعا ثِيابَهُما عَلَىْ الحِمارِ، فَجَلَسَ يَسوعُ عَلَيهِ.

Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui.

8 و َكانَ كَثِيرُونَ مِنَ النّاسِ يَفرِشُونَ أردِيَتَهُمْ عَلَى الطَّرِيقِ. وَآخَرُونَ فَرَشُوا أغصاناً قَطَعُوها مِنَ الحُقُولِ.

Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri.

9 و َكانَ النّاسُ مَنْ أمامِهِ وَمِنْ خَلْفِهِ يَهتِفُونَ: «يَعيشُ المَلِكُ! مُبارَكٌ هُوَ الآتِي بِاسْمِ الرَّبِّ.

Cei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau: „ Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!

10 م ُبارَكَةٌ مَملَكَةُ أبِينا داوُدُ الآتِيَةُ، يَعيشُ المَلكُ في عُلاه.»

Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în locurile preaînalte!“ Isus curăţă Templul

11 ث ُمَّ دَخَلَ يَسُوعُ إلَى القُدسِ وَاتَّجَهَ إلَى ساحَةِ الهَيكَلِ، وَكانَ المَساءُ قَدْ حَلَّ، فألقَى يَسوعُ نَظْرَةً عَلَىْ كُلِّ شَيءٍ حَولَهُ، ثُمَّ ذَهَبَ مَعَ الاثنِي عَشَرَ إلَى بَيتَ عَنْيا. يَسُوعُ يَلعَنُ شَجَرَةَ التِّين

A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

12 و َفِي اليَومِ التّالِي، بَينَما هُمْ يُغادِرُونَ بَيتَ عَنْيا، جاعَ يَسُوعُ،

În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame.

13 و َشاهَدَ مِنْ بَعيدٍ شَجَرَةَ تِينٍ مُورِقَةً. فَتَوَجَّهَ إلَيها لَعَلَّهُ يَجِدُ فِيها بَعْضَ الثِّمارِ، لَكِنَّهُ لَمْ يَجِدْ سِوَى الأوراقِ، وَذَلِكَ لِأنَّ المَوسِمَ لَمْ يَكُنْ مَوسِمَ إثمارِ التِّينِ.

A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor.

14 ف َقالَ يَسُوعُ لِلشَّجَرَةِ: «لا يَأكُلْ مِنْكِ أحَدٌ بَعْدَ الآنَ!» وَسَمِعَ تَلامِيذُهُ ما قالَهُ. يَسُوعُ يَطرُدُ التُّجّارَ مِنْ ساحَةِ الهَيكَل

Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.

15 ث ُمَّ دَخَلُوا إلَى القُدْسِ. فَلَمّا دَخَلُوا ساحَةَ الهَيكَلِ، طَرَدَ يَسُوعُ تُجّاراً كانُوا يَبِيعُونَ وَيَشتَرُونَ هُناكَ، وَقَلَبَ مَوائِدَ الصَرّافينَ، وَمَقاعِدَ باعَةِ الحَمامِ.

Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei

16 و َلَمْ يَسمَحْ لِأحَدٍ بِعُبورِ السّاحَةِ وَهُوَ يَحمِلُ أيَّ غَرَضٍ.

şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă prin Templu.

17 و َابتَدَأ يُعَلِّمُ النّاسَ وَيَقولُ: «ألَيسَ مَكتُوباً: ‹بَيتِي يُدعَى بَيتَ صَلاةٍ لِجَمِيعِ الأُمَمِ›؟ لَكِنَّكُمْ حَوَّلتُمُوهُ إلَى ‹وَكْرِ لُصُوصِ!› »

El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate neamurile.» ? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“

18 و َسَمِعَ كِبارُ الكَهَنَةِ وَمُعَلِّمُو الشَّرِيعَةِ بِما حَدَثَ، فَبَدَأوا يَبحَثُونَ عَنْ طَرِيقَةٍ يَقتُلُونَهُ بِها. لَكِنَّهُمْ كانُوا يَخافُونَ مِنْهُ لأنَّ تَعلِيمَهُ كانَ يُدهِشُ الجَمِيعَ.

Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui.

19 و َلَمّا حَلَّ المَساءُ، خَرَجَ يَسُوعُ وَتَلامِيذُهُ مِنَ المَدِينَةِ. قُوَّةُ الإيمان

Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui ieşeau afară din cetate. Smochinul uscat. Puterea credinţei

20 و َفِي صَباحِ اليَومِ التّالِي، وَبَينَما هُمْ سائِرُونَ، رَأَوْا شَجَرَةَ التِّينِ وَقَدْ يَبِسَتْ مِنْ جُذُورِها.

Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.

21 ف َتَذَكَّرَ بُطرُسُ الأمْرَ وَقالَ لِيَسُوعَ: «انظُرْ يا مُعَلِّمُ! الشَّجَرَةُ الَّتِي لَعَنْتَها قَدْ يَبُسَتْ.»

Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis: – Rabbi, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

22 ف َقالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «آمِنُوا بِاللهِ،

Isus a răspuns: – Aveţi credinţă în Dumnezeu!

23 ف َأقُولُ لَكُمُ الحَقَّ، مَنْ قالَ لِهَذا الجَبَلِ: ‹لِتُقلَعْ مِنْ مَكانِكَ وَتُلْقَ فِيْ البَحْرِ،› وَلا يَشُكُّ فِي قَلْبِهِ، بَلْ يُؤْمِنُ بِأنَّ ما يَقُولُهُ سَيَحدُثُ، فَإنَّ كَلامَهُ سَيَتَحَقَّقُ لَهُ.

Adevărat vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai!

24 ل ِهَذا أقُولُ لَكُمْ، كُلُّ ما تَطلُبُونَهُ وَأنْتُمْ تُصَلُّونَ، آمِنوا بِأنَّهُ لَكُمْ، فَيَكونَ لَكُمْ.

De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da.

25 و َإذا هَمَمْتُمْ بِالصَلاةِ، فَاغْفِروا أوَّلاً إنْ كانَ فيكُمْ أيُّ شَيءٍ ضِدَّ شَخْصٍ آخَرِ، حَتَّى يَغفِرَ أبُوكُمُ الَّذِي فِي السَّماءِ زَلّاتِكُمْ.

Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile.

26 ف َإنْ لَمْ تَغفِرُوا لِلآخَرِينَ، لا يَغفِرُ لَكُمْ أبُوكُمُ الَّذِي فِي السَّماءِ زَلّاتِكُمْ.» التّشكيكُ بِسُلطانِ يَسُوع

(Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.) Autoritatea lui Isus

27 ب َعْدَ ذَلِكَ، عادُوا إلَى القُدسِ. وَبَينَما كانَ يَسُوعُ يَسِيرُ فِي ساحَةِ الهَيكَلِ، جاءَ إلَيهِ كِبارُ الكَهَنَةِ، وَمُعَلِّمُو الشَّرِيعَةِ وَالشُّيُوخُ.

Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii

28 و َسَألَوهُ: «أخبِرنا بِأيِّ سُلطانٍ تَفعَلُ هَذِهِ الأشياءَ، وَمَنِ الَّذِي أعطاكَ هَذا السُّلطانَ؟»

şi L-au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?

29 ف َقالَ لَهُمْ: «وَسَأسألُكُمْ أنا أيضاً، فَأَجيبونِي أُخبِرْكُمْ بِأيِّ سُلطانٍ أفعَلُ هَذِاَ:

Isus le-a răspuns: – Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.

30 ه َلْ كانَتْ مَعمُودِيَّةُ يُوحَنّا مِنَ اللهِ أمْ مِنَ النّاسِ؟ أجِيبُونِي.»

Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

31 ف َتَشاوروا فِي ما بَينَهُمْ وَقالوا: «إنْ قُلْنا إنَّها مِنَ اللهِ، فَسَيَقُولُ لَنا: ‹لِماذا إذاً لَمْ تَقبَلُوها؟›

Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?».

32 و َإنْ قُلْنا إنَّها مِنَ النّاسِ، فَإنَّ الشَّعبَ سَيَثورُ عَلَينا.» وَكانَ القادَةُ يَخافُونَ مِنَ الشَّعبِ، لِأنَّ الجَمِيعَ كانوا يَعْتَبِرونَ يُوحَنّا نَبِيّاً بِالفِعِلِ.

Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

33 ف َأجابُوا يَسُوعَ وَقالُوا: «لا نَعلَمُ.» فَقالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «وَلا أنا أُخبِرُكُمْ بِأيِّ سُلطانٍ أفعَلُ هَذِهِ الأُمُورَ.»

Aşa că I-au răspuns lui Isus: – Nu ştim! Atunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.