1 و َحَلَفَ بَنُو إسْرائِيلَ فِي المِصْفاةِ فَقالُوا: «لَنْ يُزَوِّجَ أحَدٌ مِنّا ابْنَتَهُ لِرَجُلٍ مِنْ بَنِي بَنْيامِيْنَ.»

Israeliţii juraseră la Miţpa: „Nici unul din noi să nu-şi dea fata de soţie beniamiţilor!“

2 و َلَمّا وَصَلَ الشَّعبُ إلَى بَيتِ إيلَ، جَلَسُوا هُناكَ فِي حَضْرَةِ اللهِ. صَرَخُوا بِصَوْتٍ عالٍ وَبَكُوا بُكاءً مُرّاً.

După toate acestea, poporul s-a dus la Betel şi a rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara. Şi-au ridicat glasul, s-au jelit

3 ق الُوا: «يا اللهُ ، إلَهَ إسْرائِيلَ، لِماذا حَدَثَ هَذا، حَتَّى إنَّ قَبِيلَةً واحِدَةً مِنْ بَنِي إسْرائِيلَ فُقِدَتْ؟»

şi au zis: „ Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?“

4 و في اليومِ التّالي، قامَ الشَّعبُ باكِراً، وَبَنَوا مذْبَحاً هُناكَ. وقَدَّموا ذَبائِحَ صاعِدَةً وذبائِحَ سَلامٍ.

A doua zi poporul s-a sculat devreme, a zidit acolo un altar şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace.

5 ث ُمَّ قالَ بَنو إسْرائِيلَ: «مَنْ مِنْ قَبائِلَ إسْرائِيلَ لَمْ تَصْعَدْ إلَى الاجْتِماعِ فِي حَضرَةِ اللهِ ؟» فَقَدْ أقْسَمُوا قَسَماً عَظِيماً بِأنَّ كُلَّ مَنْ لَمْ يَصْعَدْ إلَى الاجْتِماعِ فِي حَضرَةِ اللهِ فِي المِصْفاةِ: «يَنْبَغِي أنْ يُقْتَلَ.»

Apoi israeliţii au zis: „Care dintre seminţiile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea Domnului ?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu va veni înaintea Domnului la Miţpa, să fie pedepsit cu moartea.

6 ل َكِنَّ بَنِي إسْرائِيلَ أحَسُّوا بِالحُزْنِ عَلَى أقرِبائِهِمْ بَنِي بَنْيامِيْنَ وَقالُوا: «قُطِعَت قَبِيلَةٌ واحِدَةٌ اليَومَ مِنْ بَنِي إسْرائِيلَ.

Israeliţilor le părea rău de cei din poporul lor şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel!

7 ف َماذا نَعمَلُ مَعَ النّاجِينَ مِنْهُمْ فِي مَسْألَةِ الزَّوجاتِ؟ فَقَدْ أقْسَمْنا بِاللهِ أنْ لا نُزَوِّجَهُمْ مِنْ بَناتِنا.»

Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soţii, fiindcă am jurat pe Domnul că nu le vom da de soţii pe fetele noastre?“

8 ث ُمَّ قالُوا: «هَلْ هُناكَ قَبِيلَةٌ مِنْ قَبائِلِ إسْرائِيلَ لَمْ تَصْعَدْ لِلاجتِماعِ فِي حَضرَةِ اللهِ فِي المِصفاةِ؟» فَوَجَدُوا أنَّهُ لَمْ يَأتِ أحَدٌ إلَى المُخَيَّمِ لِلاجتِماعِ مِنْ يابِيشِ جِلْعادَ.

Apoi au zis: „Este vreuna dintre seminţiile lui Israel care nu a venit înaintea Domnului, la Miţpa?“ Li s-a spus că în tabără, la adunare, nu venise nici un bărbat din Iabeşul Ghiladului.

9 ف َعِندَما أجرُوا عَمَلِيَّةَ التَّفَقُّدِ لِمَعرِفَةِ الغائِبِينَ، لَمْ يَجِدُوا هُناكَ أحَداً مِنْ يابِيشِ جِلْعادَ.

Au adunat poporul şi iată că acolo nu era nici un bărbat dintre locuitorii Iabeşului din Ghilad.

10 ف َأرسَلَتِ الجَماعَةُ اثنَي عَشَرَ ألفَ جُندِيٍّ إلَى هُناكَ، وَأمَرُوهُمْ: «اذهَبُوا وَاقتُلُوا سُكّانَ يابِيشَ جِلْعادَ بِالسُّيُوفِ، مَعَ النِّساءِ وَالصِّغارِ.

Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici, poruncindu-le: „Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeşul Ghiladului, cu tot cu femei şi copii!

11 و َهَذا هُوَ ما يَنْبَغِي أنْ تَفعَلُوهُ: اقتُلُوا كُلَّ ذَكَرٍ، وكُلَّ امْرأةٍ عاشَرَتْ رَجُلاً. أمّا العَذارَى فَحافِظُوا عَلَى حَياتِهِنَّ.»

Iată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi toţi bărbaţii şi toate femeile care nu sunt fecioare!“

12 ف َوَجَدُوا بَينَ سُكّانِ يابِيشَ جِلْعادَ أربَعَ مِئَةِ شابَّةٍ عَذْراءَ لَمْ يُعاشِرْنَ أيَّ رَجُلٍ. فَأحضَرُوهُنَّ إلَى المُخَيَّمِ فِي شِيلُوهَ فِي أرْضِ كَنْعانَ.

Au găsit printre locuitorii din Iabeşul Ghiladului patru sute de fete fecioare şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţara Canaan.

13 ث ُمَّ أرسَلَتِ الجَماعَةُ كُلَّها رِسالَةً إلَى البَنْيامِيْنِيِّينَ الَّذِينَ عِنْدَ صَخرَةِ رِمُّونَ، وَصالَحُوهُمْ.

Toată adunarea a trimis soli ca să le vorbească beniamiţilor care se aflau la stânca Rimon şi să le vestească pacea.

14 و َفِي ذَلِكَ اليَومِ، عادَ بَنُو بَنْيامِيْنَ، فَأعطُوهُمُ النِّساءَ النّاجِياتِ مِنْ نِساءِ يابِيشَ جِلْعادَ. لَكِنَّ عَدَدَ النِّساءِ لَمْ يَكُنْ كافِياً لَهُمْ.

În acea vreme, beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soţii dintre acelea care au fost lăsate în viaţă – dintre femeile din Iabeşul Ghiladului. Totuşi nu erau destule pentru ei.

15 ف َأحَسَّ الشَّعبُ بِالحُزْنِ عَلَى بَنْيامِيْنَ لِأنَّ اللهَ قَدْ صَنَعَ شَرْخاً بَينَ قَبائِلِ إسْرائِيلَ.

Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în seminţiile lui Israel.

16 و َقالَ شُيُوخُ الجَماعَةِ: «ماذا نَعمَلُ مَعَ الباقِينَ بِشَأْنِ الزَّوجاتِ، فَقَدْ قُضِيَ عَلَى النِّساءِ فِي قَبِيلَةِ بَنْيامِيْنَ؟»

Atunci cei din sfatul bătrânilor adunării au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soţii, căci beniamitele au fost nimicite?“

17 ف َقالُوا: «لِنُخَصِّصْ مِيراثاً لِلنّاجِينَ مِنْ بَنِي بَنْيامِيْنَ، حَتَّى لا تُمحَى قَبِيلَةٌ مِنْ قَبائِلِ إسْرائِيلَ.

Au mai zis: „Supravieţuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmaşi, ca să nu fie ştearsă o seminţie din Israel!

18 ل َكِنْ لا يُمكِنُنا أنْ نُزَوِّجَهُمْ مِنْ بَناتِنا.» فَقَدْ سَبَقَ أنْ أقسَمَ بَنُو إسْرائِيلَ وَقألُوا: «مَلعُونٌ مَنْ يُزَوِّجُ ابنَتَهُ مِنْ بَنْيامِيْنِيٍّ.»

Dar noi nu putem să le dăm de soţii pe fiicele noastre, căci toţi israeliţii au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“

19 ف َقالُوا: «اسْمَعُوا، يُقامُ عِيدٌ سَنَوِيٌّ تَكرِيماً للهِ فِي شِيلُوهَ، إلَى الشِّمالِ مِنْ بَيتِ إيلَ، وَإلَى الشَّرْقِ مِنَ الطَّرِيقِ الرَّئِيسِيَّةِ الَّتِي تَصعَدُ مِنْ بَيتِ إيلَ إلَى شَكيمَ، وَإلَى الجَنُوبِ مِنْ لَبُونَةَ.»

După aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Şilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Şehem şi la sud de Lebona!“

20 و َقالُوا لِلبَنْيامِيْنِيِّينَ: «اذهَبُوا وَاختَبِئُوا فِي الكُرُومِ.

Apoi le-au poruncit beniamiţilor şi le-au zis: „Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii!

21 و َانْتَظِرُوا إلَى أنْ تَخرُجَ بَناتُ شِيلُوهَ لِلرَّقْصِ. ثُمَّ اخرُجُوا مِنَ الكُرُومِ. وَليُمسِكْ كُلُّ واحِدٍ مِنْكُمْ لَهُ زَوجَةً مِنْ بَناتِ شِيلُوهَ، وَاذهَبُوا بِهُنَّ إلَى أرْضِ بَنْيامِيْنَ.

Urmăriţi ce se întâmplă şi când le veţi vedea pe fetele din Şilo că vor ieşi să danseze, să ieşiţi din vii şi să vă răpiţi fiecare câte o soţie dintre fetele din Şilo. Apoi să vă duceţi în teritoriul lui Beniamin.

22 و َحِينَ يَأْتِي آباؤُهُنَّ لِكَي يَشْكُوا إلَينا، سَنَقُولُ لَهُمْ: ‹أشفِقُوا عَلَيهِمْ مِنْ أجلِنا، فَنَحنُ لَمْ نَأخُذْ زَوجاتٍ لِأحَدٍ مِنْهُمْ فِي الحَربِ، وَأنْتُمْ لَمْ تُعطُوهُمْ بَناتِكُمْ طَوْعاً، فَلَمْ تَكْسِرُوا قَسَمَكُمْ.›»

Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Daţi-ni-le nouă, căci în luptă n-am reuşit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le daţi acum, nu veţi fi vinovaţi de încălcarea jurământului!»“

23 ف َفَعَلَ البَنْيامِيْنِيُّونَ هَكَذا. وَأخَذَ كُلُّ واحِدٍ مِنْهُمْ زَوجَةً مِنَ الرّاقِصاتِ اللَّواتِي خَطَفُوهُنَّ. ثُمَّ مَضَوْا وَعادُوا إلَى أرْضِهِمْ. وَأعادُوا بِناءَ مُدُنِهِمْ. وَاسْتَقَرُّوا فِيها.

Beniamiţii au făcut întocmai: şi-au luat soţii după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit din nou cetăţi şi au locuit în ele.

24 ف َذَهَبَ بَنُو إسْرائِيلَ مِنْ هُناكَ فِي ذَلِكَ اليَومِ، كُلٌّ إلَى قَبِيلَتِهِ وَعَشِيرَتِهِ، وَخَرَجَ كُلُّ واحِدٍ مِنْ هُناكَ إلَى أرْضِهِ.

Tot atunci, israeliţii au plecat de acolo, fiecare la seminţia şi la clanul lui. Şi astfel, fiecare om s-a dus la proprietatea lui.

25 ف ِي ذَلِكَ الوَقتِ، لَمْ يَكُنْ هُناكَ مَلِكٌ عَلَى بَنِي إسْرائِيلَ. وَكانَ كُلُّ واحِدٍ يَعمَلُ ما يَراهُ مُناسِباً.

În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.