1 و َسَمِعَ يَعقُوبُ ما قالَهُ أبْناءُ لابانَ: «لَقَدِ اسْتَولَى يَعقُوبُ عَلَى كُلِّ ما كانَ لِأبِينا. وَجَمَعَ كُلَّ ثَرْوَتِهِ مِمّا كانَ لِأبِينا.»

Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“

2 و َلاحَظَ يَعقُوبُ أنَّ نَظْرَةَ لابانَ إلَيهِ لَمْ تَعُدْ كَما كانَتْ فِي السّابِقِ.

Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte.

3 ف َقالَ اللهُ لِيَعقُوبَ: «عُدْ إلَى أرْضِ آبائِكَ وَأهلِكَ. وَسَأكُونُ مَعَكَ.»

Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“

4 ف َأرْسَلَ يَعقُوبُ فِي طَلَبِ راحِيلَ وَلَيئَةَ وَدَعاهُما إلَى الحَقلِ حَيثُ قُطْعانُهُ.

Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa

5 و َقالَ لَهُما: «لاحَظْتُ أنَّ نَظْرَةَ أبِيكُما إلَيَّ لَمْ تَعُدْ كَما فِي السّابِقِ. وَلَكِنَّ إلَهَ أبِي كانَ وَما يَزالُ مَعِي.

şi le-a zis: – Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

6 أ نتُما تَعْرِفانِ أنِّي خَدَمْتُ أباكُما بِكُلِّ قُوَّتِي،

Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea;

7 و َهُوَ غَشَّنِي وَغَيَّرَ أجرِيَ عَشَرَ مَرّاتٍ. لَكِنَّ اللهَ لَمْ يَسمَحْ لَهُ بِأنْ يُؤْذِيَنِي.

totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău.

8 « فَإنْ قالَ لابانُ: ‹المَواشِي المُرَقَّطَةُ سَتَكُونُ أجرَكَ،› حِينَئِذٍ، كانَتْ كُلُّ القُطْعانِ تَلِدُ صِغاراً مُرَقَّطَةً. وَإنْ قالَ: ‹المَواشِي المُخَطَّطَةُ سَتَكُونُ أجرَكَ.› حِينَئِذٍ، كانَتْ كُلُّ القُطْعانِ تَلِدُ صِغاراً مُخَطَّطَةً.

Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi.

9 ف َنَزَعَ اللهُ مَواشِيَ أبِيكُما وَأعطاها لِي.

Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie.

10 « وَفِي وَقْتِ تَزاوُجِ القَطِيعِ، رَفَعْتُ نَظَرِي وَرَأيتُ حُلْماً. رَأيتُ أنَّ التُّيُوسَ الَّتِي كانَتْ تَتَزاوَجُ مُخَطَّطَةٌ وَمُنَقَّطَةٌ وَمُرَقَّطَةٌ.

Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete.

11 ث ُمَّ جاءَ إلَيَّ مَلاكُ اللهِ فِي حُلْمٍ وَقالَ: ‹يا يَعْقُوبُ!› «فَقُلْتُ: ‹سَمْعاً وَطاعَةً.›

Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu.

12 « فَقالَ المَلاكُ: ‹ارْفَعْ عَينَيكَ وَانظُرْ كَيفَ أنَّ كُلَّ التُّيُوسِ المُتَزاوِجَةِ مُخَطَّطَةٌ وَمُنَقَّطَةٌ وَمُرَقَّطَةٌ. فَقَدْ رَأيتُ كُلَّ ما فَعَلَهُ لابانُ بِكَ،

El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban.

13 أ نا إلَهُ بَيتِ إيلَ حَيثُ كَرَّسْتَ عَمُوداً وَنَذَرْتَ لِي نَذْراً. فَالآنَ قُمْ وَاتْرُكْ هَذا المَكانَ وَعُدْ إلَى أرْضِ أهلِكَ.›»

Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

14 ف َأجابَتْهُ راحِيلُ وَلَيئَةُ: «ألَعَلَّ لَنا نَصِيباً أوْ مِيراثاً فِي بَيتِ أبِينا؟

Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns: – Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru?

15 أ لا يَعتَبِرُنا غَرِيبَتَينِ؟ فقَدْ باعَنا وَاسْتَولَى عَلَى المَهْرِ الَّذِي دُفِعَ فِينا.

Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine?

16 ف َكُلُّ الثَّرْوَةِ الَّتِي اسْتَعادَها اللهُ مِنْ أبِينا هِيَ لَنا وَلِأبْنائِنا. فَالآنَ اعْمَلْ كَما قالَ لَكَ اللهُ!»

De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

17 ف َاسْتَعَدَّ يَعقُوبُ وَأركَبَ أبْناءَهُ وَزَوْجاتِهِ الجِمالَ.

Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile

18 و َساقَ كُلَّ مَواشِيهِ وَكُلَّ مُقتَنَياتِهِ. ساقَ كُلَّ شَيءٍ اقْتَناهُ، وَالماشِيَةَ الَّتِي حَصَلَ عَلَيها فِي فَدَّانَ أرامَ، لِيَذْهَبَ إلَى أبِيهِ إسْحاقَ فِي أرْضِ كَنْعانَ.

şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan.

19 و َكانَ لابانُ قَدْ ذَهَبَ لِيَجِزَّ الصُّوفَ عَنْ غَنَمِهِ. فَسَرَقَتْ راحِيلُ تَماثِيلَ أبِيها.

În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii care-i aparţineau tatălui ei.

20 و َخَدَعَ يَعْقُوبُ لابانَ الأرامِيَّ إذْ لَمْ يُخْبِرْهُ بِرَحيلِهِ،

Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă.

21 ب َلْ هَرَبَ بِكُلِّ ما كانَ لَهُ. وَانطَلَقَ يَعْقُوبُ وَعَبَرَ نَهْرَ الفُراتِ، قاصِداً أرْضَ جِلْعادَ الجَبَلِيَّةِ.

Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului. Laban îl urmăreşte pe Iacov

22 و َفِي اليَوْمِ الثّالِثِ أُخْبِرَ لابانُ بِأنَّ يَعْقُوبَ قَدْ هَرَبَ.

După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit.

23 ف َأخَذَ لابانُ أقْرِباءَهُ مَعَهُ وَلاحَقَهُ مُدَّةَ سَبْعَةِ أيّامٍ، إلَى أنْ أدرَكَهُ فِي جِلْعادَ الجَبَلِيَّةِ.

Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului.

24 و َجاءَ اللهُ إلَى لابانَ الأرامِيَّ فِي حُلْمٍ فِي تِلْكَ اللَّيلَةِ. وَقالَ اللهُ لِلابانَ: «احتَرِسْ مِنْ أنْ تُهَدِّدَ يَعْقُوبَ بِأيَّةِ كَلِمَةٍ!» البحثُ عنِ التّماثيلِ المسروقة

Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“

25 ف َأدرَكَ لابانُ يَعقُوبَ. وَنَصَبَ يَعقُوبُ خَيمَتَهُ عَلَى الجَبَلِ. وَنَصَبَ لابانُ خَيمَتَهُ فِي جِلْعادَ الجَبَلِيَّةِ.

Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo.

26 ف َقالَ لابانُ لِيَعقُوبَ: «ما هَذا الَّذِي فَعَلْتَهُ؟ خَدَعْتَنِي وَأخَذْتَ ابْنَتَيَّ كَما لَوْ أنَّهُما أسِيرَتا حَربٍ.

Laban i-a zis lui Iacov: – Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război.

27 ف َلِماذا هَرَبْتَ سِرّاً وَخَدَعْتَنِي وَلَمْ تُخبِرْنِي؟ لَوْ أخبَرْتَنِي لَوَدَّعْتُكَ بِفَرَحٍ وَأغانٍ وَدُفُوفٍ وَقَياثيرَ.

De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic ? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră.

28 ل َمْ تَسْمَحْ لِي حَتَّى بِتَقْبِيلِ أحفادِيَ وَبِنْتَيَّ قُبلَةَ الوَداعِ، وَكانَ هَذا حُمْقاً مِنْكَ.

Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit.

29 أ ُقْسِمُ أنِّي كُنْتُ أنوِي إيذاءَكَ. لَكِنْ ظَهَرَ لِي لَيلَةَ أمْسٍ إلَهُ أبِيكَ، وَقالَ لِي: ‹احتَرِسْ مِنْ أنْ تُهَدِّدَ يَعْقُوبَ بِأيَّةِ كَلِمَةٍ!›

Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“

30 و َالآنَ أنتَ غادَرْتَ لِأنَّكَ اشْتَقْتَ إلَى بَيتِ أبِيكَ، لَكِنْ لِماذا سَرَقْتَ أوْثانَ بَيتِي؟»

Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii ?

31 ف َرَدَّ يَعقُوبُ عَلَى لابانَ وَقالَ: «غادَرْتُ دُونَ أنْ أُخْبِرَكَ لِأنِّي خِفْتُ أنْ تَأْخُذَ ابْنَتَيكَ مِنِّي.

Iacov i-a răspuns lui Laban: – Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa.

32 ل َكِنْ إنْ وَجَدْتَ أوْثانَكَ مَعَ أحَدٍ، فَسَيُقْتَلُ، أيّاً كانَ. وَأنا أقُولُ لَكَ عَلَى مَسْمَعٍ مِنْ أقْرِبائِنا: أشِرْ إلَى أيِّ شَيءٍ مَعِي وَقُلْ إنَّهُ لَكَ، حِينَئِذٍ، يَرْجِعُ إلَيكَ.» لَكِنَّ يَعقُوبَ لَمْ يَكُنْ يَعلَمُ أنَّ راحِيلَ هِيَ الَّتِي سَرَقَتِ الأوثانَ.

Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia. Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii.

33 ف َدَخَلَ لابانُ إلَى خَيمَةِ يَعقُوبَ وَخَيمَةِ لَيئَةَ وَخَيمَةِ الخادِمَتَينِ، لَكِنَّهُ لَمْ يَجِدِ الأوْثانَ. ثُمَّ دَخَلَ إلَى خَيمَةِ راحِيلَ.

Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei.

34 و َكانَتْ راحِيلُ قَدْ أخَذَتْ أوْثانَ البَيتِ وَوَضَعَتْها فِي سَرْجِ الجَمَلِ الَّذِي كانَتْ تَجلِسُ عَلَيهِ. وَفَتَّشَ لابانُ الخَيمَةَ كُلَّها فَلَمْ يَجِدِ الأوْثانَ.

Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit.

35 ف َقالَتْ راحِيلُ لِأبِيها: «لا تَغضَبْ مِنِّي يا سَيِّدِي، فَأنا لا أسْتَطِيعُ الوُقُوفَ أمامَكَ. إذْ عَلَيَّ العادَةُ الشَّهْرِيَّةُ.» فَفَتَّشَ لابانُ، لَكِنَّهُ لَمْ يَجِدْ أوْثانَ بَيتِهِ.

Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii.

36 ف َغَضِبَ يَعقُوبُ وَوَبَّخَ لابانَ. وَقالَ لِلابانَ: «أيَّةَ جَرِيمَةٍ ارتَكَبْتُ؟ وَما هِيَ الإساءَةُ الَّتِي أسَأْتُ بِها إلَيكَ، حَتَّى جِئْتَ تُطارِدُنِي؟

Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i: – Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare?

37 ل َقَدْ فَتَّشْتَ كُلَّ أغراضِي. فَهَلْ وَجَدْتَ بَينَها شَيئاً مِنْ مُقتَنَياتِ بَيتِكَ؟ إنْ وَجَدْتَهُ، فَضَعْهُ هُنا أمامَ أقْرِبائِي وَأقْرِبائِكَ. وَلْيَحكُمُوا بَينَنا.

Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi!

38 ك ُنْتُ مَعَكَ عِشْرِينَ عاماً وَلَمْ تُجهِضْ فِيها نِعاجُكَ وَمِعازُكَ. وَلَمْ آكُلْ يَوْماً مِنْ كِباشِ قُطْعانِكَ.

Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta.

39 و َلَمْ أُحضِرْ لَكَ يَوْماً رَأْساً مِنْ ماشِيَتِكَ افتَرَسَتْهُ الوُحُوشُ، بَلْ كُنْتُ أُعَوِّضُ لَكَ الخَسارَةَ مِنِّي عِندَما كُنْتَ تَطلُبُها. وَقَدْ تَعَرَّضْتُ لِلسَّلْبِ لَيلاً وَنَهاراً.

Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea.

40 ع ِشْتُ هَكَذا: كانَتْ قُوَّتِي تُمْتَصُّ مِنَ الحَرِّ نَهاراً، وَمِنَ البَرْدِ لَيلاً. وَلَمْ أذُقْ طَعْمَ النَّوْمِ حِرْصاً عَلَى مَواشِيكَ.

Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul.

41 ك ُنْتُ فِي بَيتِكَ طَوالَ هَذِهِ السَّنَواتِ العِشْرِينَ أعمَلُ كَعَبْدٍ، أرْبَعَ عَشْرَةَ سَنَةً مُقابِلَ ابْنَتَيكَ وَسِتَّ سَنَواتٍ مُقابِلَ غَنَمِكَ. وَغَيَّرْتَ أجرِيَ عَشَرَ مَرّاتٍ.

Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori.

42 ل َكِنَّ إلَهَ أبِي، إلَهَ إبْراهِيمَ، وَمَهابَةُ إسْحاقَ، كانَ مَعِي. وَلَولا ذَلِكَ لأرْسَلْتَنِي فارِغَ اليَدَينِ. رَأى اللهُ ضِيقِي وَتَعَبِي. وَلِهَذا وَبَّخَكَ اللهُ لَيلَةَ أمْسِ.» عهدُ يَعْقُوبَ وَلابان

Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

43 ف َأجابَ لابانُ: «هاتانِ ابْنَتايَ، وَهُؤلاءِ الغِلمانُ لِي، وَالغَنَمُ غَنَمِي، وَكُلُّ ما تَراهُ هُوَ لِي. لَكِنْ ماذا عَسانِي أفْعَلُ اليَوْمَ بِابْنَتَيَّ وَأولادِهِنَّ؟

Laban i-a răspuns lui Iacov: – Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut?

44 ف َتَعالَ وَلْنَقْطَعْ أنا وَأنْتَ عَهْداً. وَلْيَكُنْ هَذا العَهْدُ شاهِداً بَينِي وَبَينَكَ.»

Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

45 ف َأخَذَ يَعقُوبُ حَجَراً، وَنَصَبَهُ عَمُوداً.

Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare.

46 ث ُمَّ قالَ يَعقُوبُ لِأقْرِبائِهِ: «اجْمَعُوا حِجارَةً!» فَأخَذُوا حِجارَةً وَجَعَلُوا مِنْها كَوْمَةً. ثُمَّ أكَلُوا مَعَاً بِجانِبِ كَوْمَةِ الحِجارَةِ.

Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea.

47 و َسَمَّى لابانُ ذَلِكَ المَكانَ يَجَرْ سَهْدُوثا. وَسَمّاهُ يَعقُوبُ جَلْعِيدَ.

Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed.

48 ف َقَدْ قالَ لابانُ لِيَعْقُوبَ: «كَوْمَةُ الحِجارَةِ هَذِهِ تَشْهَدُ اليَوْمَ بَينِي وَبَينَكَ.» لِذَلِكَ دُعِيَ المَوضِعُ جَلْعِيدُ.

Laban a zis: – Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine. De aceea a fost numită Galed.

49 و َدُعِيَ المَكانُ أيضاً مِصْفاةَ، لِأنَّ لابانَ قالَ: «لِيُراقِبِ اللهُ كِلَينا عِندَما يَفْتَرِقُ أحَدُنا عَنِ الآخَرِ، وَيَحكُمْ بَينَنا.

Ea a mai fost numită şi Miţpa, pentru că el a zis: – Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt.

50 ف َلا تُؤذِ بَناتِي، وَلا تَتَزَوَّجْ عَلَيْهِنَّ. فَاللهُ شاهِدٌ بَينِي وَبَينَكَ، حَتَّى لَوْ لَمْ يَكُنْ مَعَنا أحَدٌ.»

Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

51 و َقالَ لابانُ لِيَعقُوبَ: «ها كَوْمَةُ الحِجارَةِ وَالعَمُودُ بَينَنا.

Laban i-a mai zis lui Iacov: – Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine!

52 ه َذِهِ الكَوْمَةُ شاهِدَةٌ وَهَذا العَمُودُ شاهِدٌ عَلَى أنِّي لَنْ أتَخَطَّى هَذِهِ الكَوْمَةَ إلَيكَ لإيذائِكَ، وَأنَّكَ لَنْ تَتَخَطَّى هَذِهِ الكَوْمَةَ وَهَذا العَمُودَ إلَيَّ لإيذائِي.

Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău.

53 و َلْيَحكُمْ بَينَنا إلَهُ إبْراهِيمَ وَإلَهُ ناحُورَ إلَهُ أبِيهِما.» ثُمَّ حَلَفَ يَعقُوبُ بِمَهابَةِ إسْحاقَ أبيهِ.

Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi. Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac;

54 و َقَدَّمَ ذَبِيحَةً عَلَى الجَبَلِ. وَدَعا أقْرِباءَهُ إلَى الطَّعامِ. فَأكَلُوا وَباتُوا لَيلَتَهُمْ عَلَى الجَبَلِ.

apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte.

55 و َفي الصَّباحِ الباكِرِ، اسْتَيقَظَ لابانُ وَقَبَّلَ أحْفادَهُ وَبَناتِهِ وَبارَكَهُمْ، ثُمَّ عَادَ إلَى بَيتِهِ.

A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.