1 ف ِي أعماقِ قَلبِ الشِّرِّيرِ صَوتٌ يَدعُوهُ للإثمِ. وَلا يَضَعُ مَهابَةَ اللهِ أمامَ عَينَيهِ.

O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău se află înăuntrul inimii mele: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.

2 ي َكذِبُ عَلَى نَفسِهِ فَلا يَرَى إثْمَهُ. وَلِهَذا لا يَطلُبُ الغُفْرانَ.

Căci se măguleşte prea mult în ochii săi ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.

3 ك َلِماتُهُ أكاذِيبٌ باطِلَةٌ وَخِداعٌ، لا تُعطِي حِكمَةً وَلا نَفْعَ مِنْها.

Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare; a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.

4 ي ُخَطِّطُ لِعَمَلِ الشَّرِّ وَهُوَ مُسْتَلْقٍ فِي فِراشِهِ. يَقُومُ وَيَسلُكُ فِي طَرِيقٍ لا نَفْعَ مِنْها. لا يَرفُضُ أنْ يَفعَلَ شَرّاً.

Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său, stă pe o cale care nu este bună şi nu respinge răul.

5 ي ا اللهُ ، يا ساكِنَ السَّماواتِ، إلَى السَّماءِ مَحَبَّتُكَ الصّادِقَةُ، وَإلَى السَّحابِ أمانَتُكَ!

Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta – până la nori!

6 ب ِرُّكَ كالجِبالِ الشّاهِقَةِ. وَأحكامُكَ كَعُمْقِ المُحِيطِ. تَهتَمُّ بِالإنسانِ وَالحَيوانِ يا اللهُ.

Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu şi judecata Ta – ca adâncul cel mare! Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!

7 أ ثْمَنُ مِنْ مَحَبَّتِكَ المُخلِصَةِ لا يُوجَدُ. المَلائِكَةُ وَالنّاسُ يَلجَأُونَ إلَى ظِلِّ جَناحَيكَ.

Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost fiii oamenilor.

8 م ِنْ فَيضِ أطايِبِ بَيتِكَ يَأكُلُونَ. مِنْ نَهرِكَ العَذْبِ يَشْرَبُونَ.

Ei se satură de belşugul casei Tale şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.

9 ف َمِنْكَ يَتَدَفَّقُ يُنبُوعُ الحَياةِ، وَبِفَضلِ نُورِكَ نَرَى النُّورَ.

Căci la Tine este izvorul vieţii şi prin lumina Ta vedem lumina.

10 ف َأظهِرْ لُطفَكَ وَرَحمَتَكَ لِعارِفِيكَ، وَجُودَكَ لِمُستَقِيمِي القَلْبِ.

Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc, şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!

11 ل ا تَدَعِ المُتَكَبِّرِينَ يَدُوسُونِي، وَلا الأشْرارَ يُؤْذُونِي.

Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, iar mâna celor răi să nu mă izgonească!

12 ا نظُرْ أينَ سَقَطَ فاعِلُو الشَّرِّ. ها هُمْ مَطرُوحُونَ لا يَقُومُونَ.

Au şi căzut făcătorii de rele! Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!