1 ف َانْزَعَجَ يُونانُ كَثِيراً وَغَضِبَ.

Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta şi s-a aprins de mânie.

2 و َاشتَكَى يُونانُ إلَى اللهِ وَقالَ: «آهِ يا اللهُ! عَرَفْتُ أنَّ هَذا سَيَحْدُثُ. فَحِينَ كَلَّمْتَنِي فِي أرْضِي بِأنْ آتِي إلَى هُنا، هَرَبْتُ إلَى تَرْشِيشَ لأنِّي عَلِمْتُ أنَّكَ إلَهٌ رَؤُوفٌ وَرَحِيمٌ وَصَبُورٌ وَمُحِبٌّ، تَعدِلُ عَنْ العِقابِ الَّذِي حَكَمْتَ بِهِ.

El s-a rugat Domnului astfel: – Ah, Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în ţara mea? De aceea am încercat să fug la Tarşiş, pentru că ştiam că eşti un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi plin de dragoste, un Dumnezeu gata să renunţe la a mai trimite nenorocirea.

3 و َالآنَ يا اللهُ ، أمِتْنِي، فَأنا أفَضِّلُ المَوْتَ عَلَى الحَياةِ!»

Iar acum, Doamne, Te rog, ia-mi viaţa, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!

4 ق الَ اللهُ: «أيَحِقُّ لَكَ أنْ تَغضَبَ لِأنِّي لَمْ أُهلِكْ هَؤُلاءِ النّاسَ؟»

Domnul i-a răspuns: – Oare faci bine că te mânii?

5 و َخَرَجَ يُونانُ مِنَ المَدِينَةِ، وَجَلَسَ شَرقَها. وَهُناكَ صَنَعَ لِنَفسِهِ مِظَلَّةً وَجَلَسَ فِي ظِلِّها لِيرَى ما سَيَحصُلُ لِلمَدِينَةِ. نبتةُ اليَقطِينِ وَالدُودة

Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de aceasta. Acolo şi-a făcut un adăpost şi a şezut la umbra lui, aşteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.

6 و َأنبَتَ اللهُ نَبتَةَ يَقطِينٍ، وَنَمَتْ بِسُرعَةٍ فَوقَ يُونانَ لِتُظَلِّلَ رَأسَهُ وَلِتُخَفِّفَ عَلِيهِ انزِعاجَهُ، فَفَرِحَ يُونانُ كَثِيراً بِنَبتَةِ اليَقطِينِ.

Domnul Dumnezeu a trimis un ricin, pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului lui şi pentru a-i înlătura disconfortul. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta.

7 ل َكِنْ عِندَ فَجرِ اليَومِ التّالِي، سَلَّطَ اللهُ دُودَةً عَلَى نَبتَةِ اليَقطِينِ فَجَفَّتْ.

Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul şi acesta s-a uscat.

8 و َعِندَما ارتَفَعَتِ الشَّمسُ فِي السَّماءِ، سَلَّطَ اللهُ رِيحاً شَرقِيَّةً حارَّةً، فاشتَدَّتْ حَرارَةُ الشَّمسِ عَلَى رَأسِ يُونانَ، فَذَبُلَ وَطَلَبَ لِنَفسِهِ المَوتَ وَقالَ: «خَيرٌ لِي أنْ أموُتَ مِنْ أنْ أحيا.»

Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creştet, sleindu-l de puteri. El şi-a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“

9 ف َقالَ اللهُ لِيُونانَ: «أيَحِقُّ لَكَ أنْ تَغضَبَ عَلَى نَبتَةِ اليَقطِينِ؟» فَقالَ يُونانُ: «نَعَمْ، يَحِقُّ لِي أنْ أغضَبَ حَتَّى المَوتِ!»

Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: – Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: – Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte!

10 ف َقالَ اللهُ: «لَقَدِ اهتَمَمتَ لِأمرِ النَّبتَةِ الَّتِي لَمْ يَكُنْ لَكَ شَأنٌ بِإنباتِها. لَقَدْ نَمَتْ فِي لَيلَةٍ، وَفِي لَيلَةٍ ماتَتْ.

Atunci Domnul i-a zis: – Ţie ţi s-a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit.

11 ف َلِماذا لا أهتَمُّ أنا لِأمْرِ المَدِينَةِ الكَبِيرَةِ نِينَوَى الَّتِي يَسكُنُها أكثَرُ مِنْ مِئَةٍ وَعِشرِينَ ألفَ إنسانٍ لَمْ يَكُونُوا يُمَيِّزُونَ يَمِينَهُمْ مِنْ شِمالِهِمْ. وَكَذَلِكَ الكَثِيرُ مِنَ الحَيَواناتِ؟»

Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor şi în care se află şi o mulţime de animale?!