1 ه َذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «ستَبقَى البَوّابَةُ الشَّرقِيَّةُ، الَّتِي تَقُودُ إلَى السّاحَةِ الدّاخِلِيَّةِ، مُغلَقَةً طِيلَةَ سِتَّةِ أيّامِ العَمَلِ فِي الأُسبُوعِ، لَكِنَّها سَتُفتَحُ فِي السُّبُوتِ وَأوائِلِ الشُّهُورِ.

Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poarta curţii interioare dinspre răsărit să fie închisă în timpul celor şase zile de lucru, dar în ziua de Sabat şi în cea de lună nouă să fie deschisă.

2 ث ُمَّ سَيَدخُلُ الرَّئِيسُ البَوّابَةَ مِنَ الخارِجِ عَبرَ الدِّهلِيزِ، وَسَيَقِفُ فِي مَدخَلِ البَوّابَةِ. وَسَيَقُومُ الكَهَنَةُ بِتَقدِيمِ الذَّبائِحِ الصَّاعِدَةِ وَذَبائِحِ السَّلامِ الَّتِي تَخُصُّهُ. حِينَئِذٍ، سَيَركَعُ عَلَى عَتَبَةِ البَوّابَةِ وَيُغادِرُ، وَلَكِنَّ البَوّابَةَ لا تُغلَقُ حَتَّى المَساءِ.

Prinţul să intre prin porticul porţii, dinspre exterior, şi să stea în dreptul uşorilor porţii. Preoţii să aducă arderea lui de tot şi jertfele lui de pace, iar el să se închine pe pragul porţii. După aceea să iasă, iar poarta să nu fie închisă până seara.

3 و َسَيَركَعُ الشَّعبُ فِي حَضْرَةِ اللهِ عِندَ هَذِهِ البَوّابَةِ فِي السُّبُوتِ وَأوائِلِ الشُّهُورِ.

Poporul ţării să se închine şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, cu prilejul Sabatelor şi a lunilor noi.

4 « وَسَيَكُونُ عَلَى الرَّئِيسِ أنْ يُقَدِّمَ أيّامَ السَّبتِ سِتَّةَ خِرافٍ وَكَبْشاً لا عَيبَ فِيها ذَبيحَةً صاعِدَةً للهِ.

Arderea de tot pe care prinţul va trebui să o aducă Domnului, în fiecare zi de Sabat, va fi de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă.

5 و َتُقَدَّمُ مَعَ الكَبْشِ قُفَّةٌ مِنَ القَمحِ. وَأمّا تَقدِمَةُ القَمحِ المُرافِقَةِ لِلخِراف فَتَكُونُ بِقَدرِ ما يُرِيدُ. وَيَنْبَغِي تَقدِيمُ وِعاءٍ مِنَ الزَّيتِ لِكُلِّ قُفَّةٍ مِنَ القَمحِ.

Ca dar de mâncare, să aducă o efă alături de berbec, atât cât doreşte alături de fiecare miel şi câte un hin de ulei alături de fiecare efă.

6 « أمّا فِي اليَومِ الأوَّلِ مِنَ الشَّهرِ، فَيَنْبَغِي تَقدِيمُ ثَورٍ وَسِتَّةَ خِرافٍ وَكَبْشٍ لا عَيبَ فِيهِمْ.

În ziua unei noi luni el va trebui să aducă un viţel tânăr fără meteahnă, şase miei şi un berbec; aceştia să fie fără meteahnă.

7 و َتُقَدَّمُ قُفَّةُ قَمحٍ لِلثَّورِ وَقُفَّةٌ لِلكَبْشِ، وَقَدرُ ما يُرِيدُ لِلخِرافِ. يَنْبَغِي تَقدِيمُ وِعاءٍ مِنَ الزَّيتِ لِكُلِّ قُفَّةٍ مِنَ القَمحِ.

Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de viţel şi o efă alături de berbec, iar alături de miei să pună ce va dori. De asemenea, să aducă câte un hin de ulei alături de fiecare efă.

8 « وَيَدخُلُ الرَّئِيسُ عَبرَ قاعَةِ البَوّابَةِ الشَّرقِيَّةِ، وَسَيَخرُجُ فِي الطَّرِيقِ ذاتِها.

Când va sosi, prinţul va trebui să intre prin porticul porţii, iar apoi va trebui să iasă tot pe acolo.

9 و َحِينَ يَأتِي النّاسُ لِلرُّكُوعِ فِي حَضْرَةِ اللهِ فِي التَّجَمُّعاتِ الدِّينِيَّةِ وَالأعيادِ، فَالَّذِينَ يَدخُلُونَ السّاحَةَ الخارِجِيَّةَ مِنَ البَوّابَةِ الشَّمالِيَّةِ عَلَيهِمْ أنْ يَخرُجُوا مِنَ البَوّابَةِ الجَنُوبِيَّةِ. فَلا يَخرُجُوا مِنَ البَوّابَةِ الَّتِي دَخَلُوا مِنها، بَلْ مِنَ البَوّابَةِ المُقابِلةِ.

Când poporul ţării va veni înaintea Domnului la adunările de sărbătoare, cel ce va intra pe poarta de nord ca să se închine, va trebui să iasă pe poarta de sud, iar cel ce va intra pe poarta de sud, va trebui să iasă pe poarta de nord. Să nu se întoarcă pe poarta pe care a intrat, ci să iasă prin partea opusă.

10 و َيَدخُلُ الرَّئِيسُ مَعَ الشَّعبِ، وَحِينَ يُغادِرُونَ يُغادِرُ مَعَهُمْ.

Prinţul va trebui să fie în mijlocul lor, ca să intre împreună cu ei atunci când ei vor intra şi să iasă tot împreună atunci când ei vor ieşi.

11 « وَفِي الأعيادِ، تَقَدَّمُ قُفَّةُ قَمحٍ مَعَ كُلِّ ثَورٍ، وَقُفَّةُ قَمحٍ مَعَ كُلِّ كَبْشٍ، وَوَقَدرُ ما يُرِيدُ مَعَ كُلِّ خَرُوفٍ، بِالإضافَةِ إلَى وِعاءٍ واحِدٍ مِنَ الزَّيتِ لِكُلِّ قُفَّةٍ.

De sărbători sau cu prilejul adunărilor de sărbătoare, darul de mâncare să fie de o efă alături de viţel, o efă alături de berbec, atât cât doreşte alături de miei şi câte un hin de ulei alături de fiecare efă.

12 و َإنْ أرادَ الرَّئِيسُ تَقدِيمَ ذَبِيحَةٍ اختِيارِيَّةٍ أوْ ذَبيحَةٍ صاعِدَةٍ أوْ ذَبِيحَةِ سَلامٍ للهِ ، تُفتَحُ لَهُ البَوّابَةُ الشَّرقِيَّةُ لِيُقَدِّمَ ذَبِيحَتَهُ وَتَقدِمَتَهُ، كَما يُعمَلُ يَومَ السَّبتِ، وَتُغلَقُ حِينَ يَنتَهِي مِنْ تَقدِيمِ تَقدِمَتِهِ وَيَخرُجُ. التَّقدِمَةُ اليَومِيَّة

Când prinţul va aduce Domnului ca dar de bunăvoie o ardere de tot sau o jertfă de pace, să i se deschidă poarta de răsărit. Va trebui să aducă arderea de tot şi jertfa de pace aşa cum se aduce în ziua de Sabat. Apoi va trebui să iasă, iar după ce va ieşi, să se închidă poarta în urma lui.

13 « وَلِلتَّقدِمَةِ اليَومِيَّةِ الصَّباحِيَّةِ، قَدِّمْ للهِ خَرُوفاً عُمرُهُ سَنَةٌ لا عَيبَ فِيهِ.

În fiecare zi va trebui să aduci Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Să faci astfel în fiecare dimineaţă.

14 و َقَدِّمْ فِي كُلِّ صَباحٍ تَقدِمَةَ قَمحٍ مَعَ الخَرُوفِ: سُدسَ قُفَّةٍ مِنْ دَقِيقِ القَمحِ مَعَ ثُلُثِ وِعاءٍ مِنَ الزَّيتِ لِتَرطِيبِهِ. هَذِهِ هِيّ تَقدِمَةُ القَمحِ للهِ ، بِحَسبِ قَواعِدِ التَّقدِماتِ اليَوميَّةِ.

Să mai adaugi la el, în fiecare dimineaţă, ca dar de mâncare, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de ulei ca să uzi făina cu el. Acesta este un dar de mâncare care va trebui adus continuu pentru Domnul în urma unei hotărâri veşnice.

15 و َيُقَدِّمُ الكَهَنَةُ الخَرُوفَ وَتَقدِمَةَ القَمحِ وَالزَّيتِ فِي كُلِّ صَباحٍ كَتَقدِمَةٍ يَومِيَّةٍ مُنتَظَمَةٍ.» أحكامُ المِيراثِ للِرَّئِيس

Să se aducă mielul, darul de mâncare şi uleiul în fiecare dimineaţă, ca o ardere de tot continuă.“ Reglementări privind proprietatea prinţului

16 ه َذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «إنْ أعطَى الرَّئِيسُ قِطعَةَ أرْضٍ مِنْ أملاكِهِ عَطِيَّةً لِأحَدِ أبنائِهِ، فَإنَّ الأرْضَ تَكُونُ لِذَلِكَ الِابنِ مِيراثاً وَمُلكاً دائِماً.

Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre fiii săi, proprietatea va fi şi a urmaşilor acestuia; va fi proprietatea lor prin moştenire.

17 و َلَكِنْ إنْ أعطَى الرَّئِيسُ قِطعَةَ أرْضٍ مِنْ أملاكِهِ لِأحَدِ خُدّامِهِ، تَكُونُ تِلكَ الأرْضُ لِهَذا الخادِمِ حَتَّى سَنَةِ التَّحرِيرِ. وَتَعُودُ الأرْضُ إلَى الرَّئِيسِ فِي تِلكَ السَّنَةِ. وَأمّا الأرْضُ الَّتِي تُعطَى لِأبنائِهِ، فَإنَّها سَتَكُونُ لِأبنائِهِ مُلْكاً وَمِيراثاً دائِماً.

Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prinţului. Moştenirea prinţului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor!

18 و َلا يَجُوزُ أنْ يَستَولِي الرَّئِيسُ عَلَى أرْضٍ مِنَ الشَّعبِ، أوْ أنْ يَطرَدَ أهلَها مِنْها. لَكِنَّهُ يَقسِمُ لِأولادِهِ مِنْ أرْضِهِ هُوَ، فَلا يُحرَمُ أحَدٌ مِنْ شَعبِي مِنْ أرْضِهِ.» مَطابِخُ الهَيكَل

Prinţul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moştenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moştenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moştenirea lui.“ Bucătăriile pentru pregătirea sacrificiilor

19 ث ُمَّ أحضَرَنِي الرَّجُلُ عَبرَ المَدخَلِ الواقِعِ إلَى جانِبِ البَوّابَةِ إلَى حُجُراتِ الكَهَنَةِ المُقَدَّسَةِ الَّتِي فِي الجِهَةِ الشَّمالِيَّةِ. فَلاحَظتُ وُجُودَ مَكانٍ فِي أقصَى الغَربِ فِي مِنطَقَةِ الهَيكَلِ.

Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeaşi parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoţii. Şi iată că în capăt, înspre apus, era un loc.

20 ف َقالَ لِي: «هَذا المَكانُ الَّذِي يُمكِنُ لِلكَهَنَةِ أنْ يَطبُخُوا فِيهِ ذَبائِحَ الذَّنبِ وَذَبائِحَ الخَطيَّةِ، وَأنْ يَخبِزُوا تَقدِماتِ الحُبُوبِ مِنْ دُونِ الخُرُوجِ إلَى السّاحَةِ الخارِجِيَّةِ، حَتَّى لا تَتَعَرَّضَ الأدَواتِ لِلتَدنِيسِ بِسَبَبِ لَمسِ النّاسِ لَها.»

El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoţii vor fierbe jertfa pentru vină şi jertfa pentru păcat şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară şi, astfel, să sfinţească poporul.“

21 ث ُمَّ أخرَجَنِي إلَى السّاحَةِ الخارِجِيَّةِ، وَأخَذَنِي إلَى أربَعِ زَوايا السّاحَةِ الخارِجِيَّةِ، حَيثُ تُوجَدُ مِنطَقَةٌ مُغلَقَةٌ عِندَ كُلِّ زاوِيَةٍ.

M-a scos apoi în curtea exterioară şi m-a pus să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că în fiecare colţ era câte o altă curte.

22 ف َفِي كُلِّ زاويَةٍ، كانَتْ هُناكَ مِنطَقَةٌ مُغلَقَةٌ طُولُها أربَعُونَ ذِراعاً وَعَرْضُها ثَلاثُونَ ذِراعاً، وَهَذا يَنطَبِقُ عَلَى الأربَعِ زَوايا.

În cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi îngrădite de patruzeci de coţi lungime şi de treizeci de coţi lăţime; toate cele patru curţi din colţuri aveau aceeaşi mărime.

23 و َحَولَ كُلِّ واحِدَةٍ مِنْ هَذِهِ المَناطِقِ، كانَ هُناكَ سُورٌ مُنخَفِضٌ، وَفِيها أماكِنُ لِلطَّبخِ.

În interior, de jur împrejurul fiecăreia din cele patru, era un rând de zidărie, la baza căruia se aflau amenajate vetre.

24 ف َقالَ لِي الرَّجُلُ: «فِي هَذِهِ المَطابِخِ يَقُومُ اللّاوِيُّونَ خُدّامُ الهَيكَلِ بِإعدادِ ذَبائِحِ الشَّعبِ وَطَبخِها.»

El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde cei ce slujesc la Casă vor găti jertfele poporului.“