1 ع َلَى اللهِ أتَّكِلُ. فَكَيفَ تَقُولُونَ لِي: «اهرُبْ كَعَصفُورٍ إلَى جَبَلِكَ!»

La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?

2 ف َالأشرارُ يَختَبِئُونَ فِي الظَّلامِ، يَمُدُّونَ أقواسَهُمْ وَيُسَدِّدُونَ سِهامَهُمْ لِيُصِيبُوا أحشاءَ الإنسانِ المُستَقِيمِ.

Cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să-l ţintească pe întuneric pe cel cu inima cinstită.

3 م اذا يَفعَلُ الصّالِحُونَ إذا هَوَتِ الأساساتُ؟

Când temeliile se surpă, ce mai poate face cel drept?

4 ا للهُ فِي هَيكَلِهِ المُقَدَّسِ. عَرشُ اللهِ فِي السَّماءِ وَهُوَ يَرَى كُلَّ ما يَفعَلُهُ البَشَرُ.

Domnul este în Templul Său cel sfânt, Domnul este pe tronul Lui din ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.

5 ي َمتَحِنُ اللهُ الصّالِحِينَ، لَكِنَّهُ يُبغِضُ الأشرارَ العُنَفاءَ،

Domnul îl cercetează pe cel drept, dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa, sufletul Lui îi urăşte.

6 و َيُمطِرُ عَلَيهِمْ ناراً وَكِبرِيتاً. وَرِيحٌ لافِحَةٌ هِيَ كُلُّ نَصِيبِهِمْ.

Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă, un vânt dogoritor este cupa de care au parte,

7 ا للهُ عادِلٌ وَيُحِبُّ الصّالِحِينَ. وَسَيُبصِرُ المُستَقِيمُونَ وَجْهَهُ.

căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, iar cei drepţi privesc faţa Lui.