1 ا للهُ قَدْ تَكَلَّمَ، الإلَهُ العَظِيمُ. وَهُوَ يَدعُو كُلَّ سُكّانِ الأرْضِ مِنَ الشَّرقِ إلَى الغَربِ.

Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul, El vorbeşte şi cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui!

2 ف ِي جَمالٍ سامَ يُشرِقُ اللهُ مِنْ صِهْيَوْنَ.

Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!

3 ي َأتِي إلَهُنا بِغَيرِ صَمتٍ، أمامَهُ نارٌ آكِلَةٌ، وَحَولَهُ عاصِفَةٌ هَوْجاءُ!

Dumnezeul nostru vine şi nu tace; un foc mistuie înaintea Lui şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!

4 ي َدعُو السَّماواتِ مِنْ فَوقُ وَالأرْضَ مِنْ تَحتُ لِكَي تَشهَدَ مَجِيئَهُ لِمُحاكَمَةِ شَعبِهِ.

El cheamă cerurile de deasupra şi pământul, ca să-Şi judece poporul:

5 ي َقُولُ اللهُ: «اجمَعُوا أتباعِيَ الأُمَناءَ الَّذِينَ قَدَّمُوا ذَبائِحَ عِندَما قَطَعْنا العَهدَ مَعاً.»

„Adunaţi-Mi credincioşii, pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“

6 ع ِندَئِذٍ تُعلِنُ السَّماواتُ بِرَّ اللهِ، وَأنَّهُ قاضٍ يَحكُمُ بِالعَدلِ. سِلاهْ

Cerurile mărturisesc dreptatea Lui, căci Dumnezeu este judecătorul. Sela

7 أ َسمَعنِي يا شَعبِيَ وَأنا أتَكَلَّمُ. أَصْغِ يا إسرائِيلُ وَأنا أشهَدُ عَلَيكِ. «إلَهُكَ أنا!

„Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi! Israele, voi mărturisi împotriva ta: Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!

8 ل ا أُوَبِّخُكَ عَلَى تَقدِماتِكَ وَذَبائِحَكَ. فَهِيَ أمامِي دائِماً.

Nu pentru jertfele tale te mustru Eu, nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.

9 ل َنْ آخُذَ ثِيراناً وَخِرافاً مِنْ بُيُوتِكَ وَحَظائِرِكَ!

Nu voi lua viţei din ograda ta, nici ţapi din staulele tale,

10 ف َلِي كُلُّ حَيوانٍ بَرِّيٍّ وَألِيفٍ عَلَى جِبالٍ لا حَصرَ لَها.

căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii şi vitele de pe o mie de dealuri.

11 ك ُلُّ طَيرٍ عَلَى الجِبالِ مَعرُوفٌ لَدَيَّ. وَكُلُّ مَخلُوقٍ زاحِفٍ فِي الحُقُولِ.

Eu cunosc toate înaripatele munţilor, şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!

12 إ نْ جُعْتُ لا أطلُبُ مِنكَ طَعاماً. لأنَّ العالَمَ وَكُلَّ ما عَلَيهِ لِي!

Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.

13 أ آكُلُ لَحمَ البَقَرِ أوْ أشرَبُ دَمَ التُّيُوسِ؟»

Mănânc Eu oare carnea taurilor sau beau Eu sângele ţapilor?

14 ف َقَدِّمْ للهِ تَقدِماتِ الشُّكرِ، وَأوْفِ نُذُورَكَ للهِ العَلِيِّ.

Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!

15 « وَحِينَ يَأتِي ضِيقٌ، ادْعُنِي، وَعِندَما أُنقِذُكَ، أكرِمْنِي.»

Cheamă-Mă în ziua necazului; Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“

16 أ مّا لِلشِّرِّيرِ فَيَقُولُ اللهُ: «كَيفَ تَتَحَدَّثُ عَنْ وَصايايَ، وَبِفَمِكَ تَتلُو عَهدِي.

Dumnezeu îi zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu orânduirile Mele şi ai pe buze legământul Meu,

17 و َأنتَ تَكرَهُ التَّأدِيبَ وَالتَّصْحِيحَ، وَتُلقِي بِكَلامِيَ وَراءَ ظَهرِكَ؟

când tu urăşti mustrarea şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

18 ت ُصاحِبُ كُلَّ لِصٍّ تَراهُ. وَتُعاشِرُ الزُّناةَ.

Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter.

19 ف ِي مَهَمّاتٍ شِرِّيرَةٍ تُرسِلُ لِسانَكَ، وَهُوَ يُنبِتُ غُشّاً.

Dai drumul gurii la rele, limba ta urzeşte înşelăciunea.

20 ت ُدِينُ أخاكَ، وَتَفتَرِي عَلَى ابْنِ أُمِّكَ. وَتُدَمِّرُ أقرَبَ أقرِبائِكَ.

Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti şi pe fiul mamei tale arunci vina.

21 ف َعَلْتَ كُلَّ هَذا، وَأنا سَكَتُّ. فَتوَهَّمتَ أنِّي مِثلُكَ. أمّا الآنَ فَأضَعُ هَذِهِ التُّهَمَ أمامَكَ وَأُوَبِّخُكَ.

Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că sigur Eu sunt ca tine, dar te voi mustra şi îţi voi pune totul în faţă!

22 ا فهَمُوا هَذا جَمِيعاً يا تارِكِي اللهِ، لِئَلّا أُمَزِّقَكُمْ وَلا مُنقِذَ لَكُمْ.

Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!

23 م َنْ يُقَدِّمُ ذَبِيحَةَ شُكرٍ يُكرِمُنِي. وَمَنْ يَعِيشُ باستِقامَةٍ، أُرِيهِ خَلاصَ اللهِ!»

Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu “.