1 ا لَّذِي يُصِرُّ عَلَى عِنادِهِ عَلَى الرُّغمِ مِنْ كَثرَةِ التَّوبِيخِ، سَيَهلِكُ مِنْ دُونِ أمَلٍ بِالإنْقاذِ.

Un om care rămâne încăpăţânat după mai multe mustrări, va fi zdrobit deodată şi fără leac.

2 ي َفرَحُ النّاسُ عِندَما يَزْدادُ الأبرارُ، وَلَكِنَّهُمْ يَنُوحُونَ وَيَئِنُّونَ إذا حَكَمَهُمُ الأشرارُ.

Când cei drepţi se înmulţesc, poporul se bucură, dar când conduce cel rău poporul suspină.

3 م َنْ يُحِبُّ الحِكْمَةَ يُسعِدُ أباهُ، أمّا مَنْ يُرافِقُ الزّانِياتِ فَسَيَخسَرُ ثَروَتَهُ.

Cine iubeşte înţelepciunea aduce bucurie tatălui său, dar cine umblă cu prostituatele risipeşte averea.

4 ا لمَلِكُ الَّذِي يَحكُمُ بِالعَدلِ يُثَبِّتُ دَولَتَهُ، أمّا المَلِكُ الَّذِي يُحِبُّ الهَدايا فَسَيُدَمَّرُها.

Un rege dă stabilitate ţării prin justiţie, dar omul care primeşte daruri o distruge.

5 م َنْ يَتَمَلَّقُ صَدِيقَهُ فَإنَّهُ يَنصِبُ لِقَدَمِيهِ فَخّاً.

Cine îşi linguşeşte semenul, întinde o plasă picioarelor acestuia.

6 ا لشِّرِّيرُ سَيَقَعُ فِي فَخِّ خَطِيَّتِهِ، أمّا البارُّ فَسَيُغَنِّي فَرِحاً.

În nelegiuirea unui om rău este o cursă, dar cel drept poate cânta şi se poate bucura.

7 ا لرَّجُلُ العادِلُ يَهتَمُّ بِقَضِيَّةِ الفَقِيرِ، أمّا الشِّرِّيرُ فَلا يَهتَمُّ.

Cel drept cunoaşte cauza săracilor, dar cel rău nu înţelege o asemenea cunoştinţă.

8 ا لمُستَهزِئُونَ يُشعِلُونَ المَشاكِلَ فِي المَدِينَةِ، أمّا الحُكَماءُ فَيُهَدِّئُونَ الغَضَبَ.

Batjocoritorii agită o cetate, dar oamenii înţelepţi potolesc mânia.

9 إ ذا دَخَلَ حَكِيمٌ فِي مُحاكَمَةٍ مَعَ حَمقَى، يَكُونُ هُناكَ صَخَبٌ وَاستِهزاءٌ، وَلا تُحَلَّ المًشكِلَةُ.

Când un înţelept are o controversă cu un nebun, nebunul se mânie sau râde, astfel că nu se face pace.

10 ا لَّذِينَ يَسفُكُونَ الدِّماءَ يَكرَهُونَ الأبرارَ، وَيُرِيدُونَ أنْ يَقتُلُوا المُسْتَقِيمِينَ.

Oamenii setoşi de sânge îl urăsc pe cel integru şi caută să-l ucidă pe cel drept.

11 ا لأحْمَقُ يُظهِرُ كُلَّ غَضَبِهِ، أمّا الحَكِيمُ فَيَضبُطُ نَفسَهُ.

Cel prost îşi dă drumul la nervi, dar cel înţelept îi ţine sub control.

12 ا لحاكِمُ الَّذِي يُصغِي إلَى الأكاذِيبِ، يَصِيرُ كُلُّ وُزَرائِهِ أشْراراً.

Când un conducător dă atenţie minciunilor, toţi supuşii lui devin răi.

13 ا لفَقِيرُ وَالظّالِمُ مُتَشابِهانِ، فَاللهُ خَلَقَ كِلَيهِما.

Săracul şi asupritorul au un lucru comun: Domnul le luminează amândurora ochii.

14 إ ذا حَكَمَ المَلِكُ لِلفَقِيرِ بِالعَدلِ فَإنَّ حُكمَهُ سَيَثبُتُ.

Dacă regele îl judecă nepărtinitor pe sărac, tronul lui va fi întotdeauna în siguranţă.

15 ا لعَصا وَالتَّوبِيخُ تُعطِيانِ حِكمَةً، أمّا الوَلَدُ المَترُوكُ لِيَفعَلَ ما يَشاءُ فَسَيَجلِبُ الخِزْيَ لأُمِّهِ.

Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune, dar un copil lăsat în voia lui îşi face de ruşine mama.

16 إ ذا ازْدادَ الأشرارُ ازدادَ الإثمُ، وَالأبرارُ سَيَرَوْنَ سُقُوطَ الأشرارِ.

Când se înmulţesc cei răi creşte păcatul, dar cel drept le va vedea prăbuşirea.

17 أ دِّبِ ابنَكَ فَيُرِيحَكَ وَيُبهِجُ قَلبَكَ.

Disciplinează-ţi fiul şi el îţi va da odihnă! El va aduce desfătare sufletului tău.

18 ب ِلا رُؤْيا مِنَ اللهِ يَجْمَحُ الشَّعْبَ، وَهَنيئاً لِمَنْ يَحْفَظُ تَعلِيمَ الشَّرِيعَةِ.

Când nu este nici o descoperire, poporul este fără frâu, dar binecuvântat este cel ce împlineşte Legea!

19 ا لخادِمُ لا يُوَبَّخُ بِالكَلامِ وَحدَهُ فَقَطْ، لِأنَّهُ يَسمَعُ وَيَفهَمُ وَلَكِنَّهُ لا يَستَجِيبُ.

Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte; pentru că, deşi înţelege, el nu ascultă.

20 ه َلْ رَأيتَ إنساناً مُتَسَرِّعاً فِي كَلامِهِ؟ فَاعلَمْ أنَّهُ يُوجَدُ أمَلٌ فِي الأحمَقِ أكثَرُ مِنْهُ.

Vezi un om care răspunde în pripă? Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.

21 إ ذا دَلَّلَ الرَّجُلُ عَبْدَهُ وَهُوَ صَغِيرٌ سَيُصبِحُ عَنِيداً عِندَما يَكبُرُ.

Slujitorul care este răsfăţat din copilărie, ajunge la urmă un arogant.

22 ا لغَضُوبُ يُثِيرُ المِشاكِلَ، وَالعَصَبِيُّ يَقتَرِفُ الكَثِيرَ مِنَ الخَطايا.

Un om mânios stârneşte certuri şi cel iute la mânie săvârşeşte multe păcate.

23 ا لكِبرِياءُ تُقَلِّلُ مِنْ شَأْنِ الإنسانِ، أمّا المُتَواضِعُ فَيَحصُلُ عَلَى الكَرامَةِ.

Mândria omului îi aduce umilire, dar un duh supus va dobândi onoare.

24 ش َرِيكُ اللِّصِّ يَكرَهُ حَياتَهُ، فَهُوَ يُحَلَّفُ بِأنْ يَقُولَ الصِّدْقَ وَلا يُجِيبُ بِشَيءٍ.

Cine este complice cu un hoţ îşi urăşte viaţa; deşi aude jurământul, nu recunoaşte nimic.

25 خ َوفُ الإنسانِ سَيُوقِعُهُ فِي الفَخِّ، أمّا مَنْ يَثِقُ بِاللهِ فَسَيَكُونُ فِي أمانٍ.

Frica de oameni este o capcană, dar oricine se încrede în Domnul este în siguranţă.

26 ك َثِيرُونَ يَطلُبُونَ رِضَى الحُكّامِ، وَلَكِنَّ العَدلَ مِنْ عِندِ اللهِ.

Mulţi caută bunăvoinţa conducătorului, dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.

27 ا لبارُّ يَستَقبِحُ الظّالِمَ، وَالشِّرِّيرُ يَستَقبِحُ المُستَقيمَ.

Aşa cum cel nedrept este o scârbă pentru cei drepţi, cel cinstit este o scârbă pentru cel rău.