1 و َأعطانِي اللهُ هَذِهِ الرِّسالَةَ:

Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

2 « اذْهَبْ وَأعلِنْ لِسُكّانِ القُدْسِ أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: «‹يا قُدْسُ، أتَذَكَّرُ وَلاءَكِ الَّذِي أظهَرْتِهِ فِي شَبابِكِ، وَأتَذَكَّرُ مَحَبَّتَكِ لِي كَعَرُوسٍ. وَكَيفَ مَشَيتِ وَرائِي فِي الصَّحراءِ، فِي أرْضٍ غَيرِ مَزرُوعَةٍ.

„Du-te şi vesteşte în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Îmi amintesc de credincioşia tinereţii tale, cum, mireasă fiind, Mă iubeai şi Mă urmai prin pustie, pe un pământ nesemănat.

3 إ سْرائِيلُ مُخَصَّصٌ للهِ ، وَهُوَ أوَّلُ حَصادِهِ. كُلُّ مَنْ يُحاوِلُ أكلَهُ سَيُعاقَبُ، وَسَيَأتِي عَلَيهِ الشَّرُّ.›» يَقُولُ اللهُ.

Israel era sfântul Domnului, primul rod al recoltei Lui; toţi cei ce mâncau din el se făceau vinovaţi şi nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“

4 ا سمَعُوا كَلِمَةَ اللهِ يا نَسلَ يَعقُوبَ، وَيا جَميعَ عَشائِرِ بَيتِ إسْرائِيلَ.

„Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov, toate clanurile Casei lui Israel!

5 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: «ما النَّقصُ الَّذِي وَجَدَهُ آباؤُكُمْ فِيَّ، حَتَّى إنَّهُمُ ابتَعَدُوا عَنِّي، وَذَهَبُوا وَراءَ ما لا قِيمَةَ لَهُ، فَخَسِرُوا هُمْ قِيمَتَهُمْ؟

Aşa vorbeşte Domnul: «Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine de s-au depărtat de Mine? Ei s-au dus după nimicuri şi ei înşişi au devenit nimicuri.

6 ل َمْ يَقُولُوا: ‹أينَ اللهُ الَّذِي أخرَجَنا مِنْ أرْضِ مِصْرَ، الَّذِي قادَنا فِي البَرِّيَّةِ، فِي أرْضٍ قاحِلَةٍ وَمَلِيئَةٍ بِالوِديانِ، فِي أرْضٍ جافَّةٍ وَخَطِرَةٍ، فِي أرْضٍ مَهْجُورَةٍ، لا يَعِيشُ فِيها أحَدٌ؟›

Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul, Care ne-a scos din ţara Egiptului şi ne-a condus prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’

7 « أتَيتُ بِكُمْ إلَى أرْضٍ مُثمِرَةٍ، لِتَأكُلُوا ثَمَرَها وَخَيراتِها. لَكِنَّكُمْ دَخَلتُمْ وَنَجَّستُمْ أرْضِي، وَجَعَلْتُمُوها قَبيحَةً.

V-am dus într-o ţară roditoare, ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei, însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara, Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.

8 « لَمْ يَقُلِ الكَهَنَةُ: ‹أينَ اللهُ ؟› وَالَّذِينَ يَعرِفُونَ الشَّرِيعَةَ لا يَعرِفُونَنِي. الرُّعاةُ أخطَأُوا ضِدِّي، وَالأنبِياءُ تَنَبَّأُوا بِاسْمِ البَعلِ، وَالباقُونَ ذَهَبُوا وَراءَ أُمُورٍ لا تَنفَعُ.»

Preoţii nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul ?’ Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut; păstorii s-au răzvrătit împotriva Mea. Profeţii au profeţit prin Baal şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.

9 ي َقُولُ اللهُ: «لِذَلِكَ سَأُحاكِمُكُمْ ثانِيَةً، وَسَأُحاكِمُ أحفادَكُمْ.

De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul, şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.

10 ا ذهَبُوا إلَى جُزُرِ كِتِّيمَ لِتَرَوا، أوْ أرسِلُوا شَخصاً إلَى أرْضِ قِيدارَ لِتَعرِفُوا. وَانظُرُوا إنْ حَدَثَ هُناكَ مِثلُ هَذا.

Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar şi luaţi aminte; vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!

11 ه َلْ غَيَّرَتْ أُمَّةٌ آلِهَتَها مِنْ قَبلُ؟ مَعَ أنَّها لَيسَتْ آلِهَةً حَقِيقِيَّةً. أمّا شَعبِي فَقَدِ استَبدَلُوا مَجدِي بِما لَيسَ يَنْفَعُ.

Şi-a schimbat vreun neam zeii, măcar că ei nu sunt Dumnezeu? Poporul Meu însă şi-a schimbat Slava cu ceva care nu-i este de nici un folos.

12 ي َقُولُ اللهُ: «أيَّتُها السَّماواتُ اندَهِشِي! ارتَعِبِي وَتَمَزَّقِي،

Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri, înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,

13 ل أنَّ شَعبِي عَمِلَ شَرَّينِ: تَرَكُوا يُنبُوعَ المِياهِ المُنعِشَةِ، وَحَفَرُوا لأنفُسِهِمْ آباراً. لَكِنَّها آبارٌ مُشَقَّقَةٌ لا تَحتَفِظُ بِالماءِ.

căci poporul Meu a săvârşit două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri sparte, care nu pot ţine apă.

14 « هَلْ إسْرائِيلُ عَبدٌ؟ هَلْ هُوَ خادِمٌ وُلِدَ فِي البَيتِ؟ فَلِماذا صارَ غَنِيمَةَ حَربٍ؟

Este Israel un sclav din naştere? Atunci de ce a devenit pradă?

15 ا لأُسُودُ زَمجَرَتْ عَلَيهِ. زَمجَرَتْ بِصَوتٍ عالٍ. حَوَّلَ الأعداءُ أرْضَهُ إلَى تَلَّةٍ مِنَ الخَرائِبِ. أحرَقُوا مُدُنَهُ وَلَمْ يَترُكُوا فِيها أحَداً.

Leii răcnesc împotriva lui şi îşi ridică glasurile. Ei îi pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.

16 ح َتَّى شَعبُ مَمفِيسَ وَتَحفَنِيسَ سَحَقُوا تاجَ رَأسِكِ.

Chiar şi cei din Nof şi Tahpanhes ţi-au zdrobit creştetul capului.

17 ص َنَعْتِ هَذا بِنَفسِكِ لأنَّكِ تَرَكتِ إلَهَكِ ، بَينَما كانَ يَقُودُكِ فِي الطَّرِيقِ.

Nu ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când El te conducea pe cale?

18 و َالآنَ، لِماذا تُرِيدِينَ السَّيرَ فِي الطَّرِيقِ إلَى مِصرَ، أَلِتَشرَبِي ماءً مِنَ النِّيلِ؟ وَلِماذا تُرِيدِينَ السَّيرَ إلَى أشُّورَ، أَلِتَشرَبِي ماءً مِنَ الفُراتِ؟

Şi acum, de ce te duci în Egipt să bei apă din Şihor ? De ce mergi în Asiria să bei apă din râu ?

19 ف َلتَتأدَّبِي بِسَبِبِ شَرِّكِ، وَلتَتَعَلَّمِي بِسَبِبِ تَمَرُّدُكِ، لِكَي تَعرِفِي وَتَرَي أنَّ تَركَكِ إلَهَكِ أمرٌ شِرِّيرٌ وَمُرٌّ. مَهابَتِي لَيسَتْ فِيكِ،» يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ القَديرُ.

Răutatea ta te va pedepsi; răzvrătirea ta te va mustra. Vei şti şi vei vedea astfel cât de rău şi de amar este pentru tine să-L părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.

20 « لأنَّكِ مُنذُ القَدِيمِ كَسَرْتِ نِيرَكِ، وَنَزَعْتِ قُيُودَكِ. وَقُلْتِ: ‹لَنْ أعْبَدَهُ!› فَزَنَيتِ عَلَى كُلِّ تَلَّةٍ مُرتَفِعَةٍ، وَتَحتَ كُلِّ شَجَرَةٍ مُورِقَةٍ،

Deşi, demult, ţi-am sfărâmat jugul şi ţi-am smuls legăturile, totuşi tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji. Pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te-ai întins ca o prostituată.

21 و َكُنْتُ قَدْ زَرَعتُكِ مِثلَ كَرْمِ عِنَبٍ أحمَرَ جَيِّدٍ، مِنْ أحسَنِ بُذُورٍ. فَكَيفَ تَغَيَّرْتِ وَصِرْتِ رَدِيئَةً، وَكَأنَّكِ كَرمَةٌ بَرِّيَّةٌ؟

Eu te sădisem ca o vie aleasă, de cel mai bun soi. Cum de te-ai schimbat şi ai devenit înaintea Mea o ramură sălbatică de viţă străină?

22 ف َحَتَّى لَو اغتَسَلتِ بِالنَّطرُونِ، أوِ بِالكَثِيرِ مِنَ الصّابُونِ، فَسَتَبقى أوْساخُ آثامِكِ أمامِي،» يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ.

Chiar dacă te-ai spăla cu sodă, chiar dacă te-ai da cu mult săpun, murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.

23 « كَيفَ تَقُولِينَ: ‹لَستُ نَجِسَةً، وَلَمْ أذهَبْ وَراءَ البَعلِ؟› انظُرِي إلَى ما تَعمَلِينَهُ فِي الوادِي، وَاعتَرِفِي بِما عَمِلْتِ. كُنتِ مِثلَ ناقَةٍ سَرِيعَةٍ مَتَعَثِّرَةِ الخُطَى!

Cum poţi spune: ‘Nu m-am pângărit şi nu am alergat după baali!’? Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi ia aminte la ce ai făcut. Eşti ca o dromaderă iute, ale cărei căi sunt întortocheate,

24 م ِثلَ أتانٍ بَرِّيَّةٍ فِي القَفرِ، فَمَنْ يَستَطِيعُ ضَبطَها إذْ تَلتَهِبُ شَهوَتُها. لا يَتْعَبُ الباحِثُونَ عَنها، بَلْ يَجِدُونَها فِي مَوسِمِ التَّزاوُجِ.

ca o măgăriţă sălbatică, obişnuită cu pustiul, care gâfâie în aprinderea poftei ei! Cine o va împiedica să-şi satisfacă pofta? Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o, căci o găsesc la vremea împerecherii ei.

25 ق ُلْتُ لَكِ لا تَركُضِي إلَى أنْ يَبلَى حِذاؤُكِ، أوْ حَتَّى يَجِفَّ حَلقُكِ. فَقُلْتِ: ‹لا يَهُمُّنِي، قَدْ أحبَبتُ غُرَباءَ، وَسَأذْهَبُ وَراءَهُمْ.›

Opreşte-te până când nu ajungi desculţă şi cu gâtul uscat! Dar tu zici: ‘În zadar! Eu iubesc dumnezeii străini şi vreau să merg după ei!’

26 « فَكَما يُخزَى لِصٌّ حِينَ يُمسَكُ، هَكَذا خَزِيَ بَنو إسْرائِيلَ، هُمْ وَمُلُوكُهُمْ وَرُؤَساؤُهُمْ وَكَهَنَتُهُمْ وَأنبِياؤُهُمْ.

Cum este dat de ruşine un hoţ când este prins, tot astfel este ruşinată Casa lui Israel – poporul, regii şi conducătorii lui, preoţii şi profeţii lui.

27 ف َهُمُ الَّذِينَ يَقُولُونَ لِشَجَرَةٍ: ‹أنتِ أبِي،› وَيَقُولُونَ لِصَخرَةٍ: ‹أنتِ أُمِّي.› لأنَّهُمْ أعطُونِي ظُهُورَهُمْ لا وُجُوهَهُمْ. وَفِي ضِيقهِمْ يَقُولُونَ: ‹قُمْ وَأنقِذْنا.›

Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’ şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’ Mi-au întors spatele şi nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’

28 أ ينَ آلِهَتُكَ الَّتِي صَنَعْتَها لِنَفسِكَ؟ لِيَقُومُوا وَيُخَلِّصُوكَ فِي وَقتِ الضِّيقِ. لأنَّ عَدَدَ آلِهَتِكَ بِعَدَدِ مُدُنِكَ يا يَهُوذا.

Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut? Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire, căci Iudo, ai tot atâţia zei, câte cetăţi ai!

29 « لِماذا تُجادِلُونَنِي؟ كُلُّكُمْ تَمَرَّدْتُمْ عَلَيَّ،» يَقُولُ اللهُ.

De ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

30 « ضَرَبتُ أولادَكُمْ، لَكِنَّ هَذا لَمْ يَنْفَعْ، لأنَّهُمْ لَمْ يَتَعَلَّمُوا مِنْ تَأدِيبِي. وَكَأسَدٍ مُهتاجٍ، قَتَلتُمْ أنبِياءَكُمْ بَسُيُوفِكُمْ.»

Degeaba v-am pedepsit copiii, căci tot n-au luat aminte la pedeapsă. Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu distrugător.»

31 ي ا أبناءَ هَذا الجِيلِ، انتَبِهُوا إلَى ما يَقُولُهُ اللهُ لَكُمْ: «هَلْ أنا كالصَحراءِ بالنِّسبَةِ إلَى بَنِي إسْرائِيلَ؟ هَلْ أنا كَأرْضٍ مُظلِمَةٍ؟ فَلِماذا يَقُولُ شَعبِي: ‹سَنَجُولَ كَما نَشاءُ، وَلَنْ نَأتِيَ إلَيكَ ثانِيَةً›؟

Voi, cei din generaţia aceasta, luaţi aminte la Cuvântul Domnului: «Am fost Eu o pustie pentru Israel sau un pământ plin de întuneric ? De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim! Nu ne vom mai întoarce la Tine!’

32 ه َلْ تَنسَى العَذراءُ زِينَتَها؟ أوِ العَرُوسُ ثِيابَ الزِّفافِ؟ وَلَكِنَّ شَعبِي نَسِيَنِي أيّاماً كَثيرَةً!

Îşi uită o fecioară bijuteriile sau o mireasă podoabele de nuntă? Poporul Meu însă M-a uitat de zile fără număr.

33 « ما أمْهَرَكِ فِي اكْتِشافِ الطَّرِيقِ نَحوَ مُحِبِّيكِ! بَلْ عَلَّمْتِ الشِّرِّيراتِ طُرُقَكِ!

Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când cauţi ce iubeşti! Chiar şi pe femeile rele le înveţi căile tale!

34 ع َلَى كَفَّيكِ دَمٌ، إنَّهُ حَياةُ المَساكِينِ الأبرِياءِ. لَمْ تَجِدِيهِمْ يَسرِقُونَ بَيتَكِ، بَلْ قَتَلتِهِمْ بِلا سَبَبٍ.

Pe marginile hainelor tale se găseşte sânge de nevinovaţi, pe care nu i-ai prins dând vreo spargere. Dar în ciuda acestor lucruri

35 و َقُلْتِ: ‹إنِّي بَرِيئَةٌ!› ها إنَّنِي سَآتِي بِكِ إلَى المُحاكَمَةِ. لأنَّكِ قُلْتِ: ‹لَمْ أُخطِئْ.›

tu zici: ‘Sunt nevinovat! Cu siguranţă, mânia Lui s-a întors de la mine!’ Însă Eu te voi judeca pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’

36 ت َتَسَكَّعِينَ بِاستِخفافٍ. سَتَخِيبُ آمالُكِ فِي مِصْرَ، كَما خابَتْ فِي أشُّورَ.

De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Vei fi făcut de ruşine de către Egipt aşa cum ai fost făcut de ruşine şi de Asiria.

37 س َتَخرُجِينَ مِنْ مِصرَ وَيَداكِ فَوقَ رَأسِكِ. لأنَّ اللهَ قَدْ رَفَضَ تِلكَ الأُمَمَ الَّتِي وَثِقْتِ بِها، وَلَنْ تَنجَحِي حِينَ يُساعِدُونَكِ.

De acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi şi nu vei fi ajutat de ei.