1 و َقالَ اللهُ لِمُوسَى: «اذهَبْ إلَى فِرعَوْنَ لِأنِّي قَسَّيتُ قَلبَهُ وَقُلُوبَ خُدّامِهِ كَي أُظهِرَ مُعجِزاتِي فِي وَسَطِهِمْ،

Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât şi slujitorilor săi, ca să descopăr aceste semne în mijlocul lor

2 و َلِكَيْ تُخبِرَ أولادَكَ وَأحفادَكَ بِما عَمِلْتُهُ بِالمِصْرِيِّينَ، وَتُخبِرَهُمْ بِالمُعجِزاتِ الَّتِي عَمِلْتُها، فَتَعلَمُونَ أنِّي أنا اللهُ.»

şi pentru ca voi să puteţi istorisi copiilor şi nepoţilor voştri cât de aspru m-am purtat cu egiptenii, ce semne am făcut în mijlocul lor; şi astfel să ştiţi că Eu sunt Domnul. “

3 ف َأتَى مُوسَى وَهارُونُ إلَى فِرعَوْنَ وَقالا لَهُ: «هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ يهوه إلَهُ العِبرانِيِّينَ: ‹حَتَّى مَتَى تَرفُضُ أنْ تَتَواضَعَ أمامِي؟ أطلِقْ شَعبِي لِيَعبُدَنِي.

Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smereşti înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece şi să Mi se închine.

4 ف َإنْ رَفَضْتَ، سَآتِي بِالجَرادِ عَلَى بَلَدِكَ وَأرْضِكَ فِي الغَدِ،

Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi aduce mâine lăcuste în ţara ta.

5 ف َيُغَطِّي سَطحَ الأرْضِ حَتَّى لا يَستَطِيعَ أحَدٌ أنْ يَرَى الأرْضَ. وَسَيَأْكُلُ الجَرادُ ما تَبَقَّى لَكُمْ بَعدَ ضَربَةِ البَرَدِ. سَيَأْكُلُ كُلَّ أشجارِكُمُ النّابِتَةِ فِي الحَقلِ.

Ele vor acoperi ţara şi nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor mânca ce v-a mai rămas după grindină, vor mânca orice copac care creşte pe câmp şi

6 ب َلْ سَتَمتَلِئُ بِها بُيُوتُكَ وَبُيُوتُ خُدّامِكَ وَبَيَوتُ كُلِّ المِصرِيِّينَ. وَسَتَرَى أنْتَ ما لَمْ يَرَهُ آباؤُكَ وَأجدادُكَ مُنذُ أنْ وُجِدُوا عَلَى الأرْضِ إلَى اليَومِ!›» ثُمَّ اسْتَدارَ وَخَرَجَ مِنْ عِنْدِ فِرعَوْنَ.

îţi vor umple palatele tale, casele slujitorilor tăi şi ale tuturor egiptenilor; va fi ceva ce nici părinţii, nici părinţii părinţilor tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ şi până în ziua de azi.»“ Apoi ei s-au întors şi au ieşit de la Faraon.

7 ف َقالَ خُدّامُ فِرعَوْنَ لَهُ: «إلَى مَتَى سَيَبقَى هَذا الرَّجُلُ فَخّاً لَنا؟ أطلِقِ الرِّجالَ لِيَعبُدُوا إلَهَهُمْ. ألا تَرَى أنَّ مِصرَ قَدْ خَرِبَتْ؟»

Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă poporul să plece ca să se închine Domnului, Dumnezeul lor; încă nu înţelegi că Egiptul este ruinat?“

8 ف اسْتُدْعِيَ مُوسَى وَهارُونُ إلَى فِرعَوْنَ، فَقالَ لَهُما: «اذْهَبُوا وَاعْبُدُوا إلَهَكُمْ. لَكِنْ، مَنِ الَّذينَ سَيَذْهَبُونَ؟»

Moise şi Aaron au fost aduşi înapoi la Faraon şi el le-a zis: – Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?

9 ف َقالَ مُوسَى: «سَنَذْهَبُ جَمِيعاً مَعَ شُبّانِنا وَشُيُوخِنا وَأبْنائِنا وَبَناتِنا وَغَنَمِنا وَبَقَرِنا، لِأنَّ لَدَينا عِيداً للهِ لِنَحتَفِلَ بِهِ.»

Moise i-a răspuns: –Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre, pentru că avem de ţinut o sărbătoare în cinstea Domnului.

10 ف َقالَ فِرعَوْنُ ساخِراً: «يَكُونُ اللهُ مَعَكُمْ بِالفِعلِ إذا أطلَقْتُ أولادَكُمْ مَعَكُمْ! أنْتُما تُخْفِيانِ خُطَّةً شِرِّيرَةً.

El le-a zis: – Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi cu copiii voştri! Băgaţi de seamă, căci aveţi de gând să faceţi ceva rău.

11 ي ُمكِنُ لِلرِّجالِ فَقَطْ أنْ يَذهَبُوا وَيَعْبُدُوا اللهَ ، لِأنَّ هَذا ما تُرِيدانِهِ.» ثُمَّ طَرَدَهُما فِرعَوْنُ مِنْ أمامِهِ.

Nu, nu! Doar bărbaţii voştri pot merge să se închine Domnului, pentru că aceasta aţi cerut. Şi au fost izgoniţi dinaintea lui Faraon.

12 ف َقالَ اللهُ لِمُوسَى: «مُدَّ يَدَكَ عَلَى أرْضِ مِصرَ لَيأتِيَ الجَرادُ عَلَى أرْضِ مِصرَ وَيَأْكُلَ كُلَّ عُشْبٍ أخضَرَ فِي الأرْضِ تَرَكَهُ البَرَدُ.»

După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului şi o vor invada lăcustele care vor mânca orice plantă din ţara Egiptului, tot ce a mai rămas după urgia cu grindina.“

13 ف َمَدَّ مُوسَى عَصاهُ عَلَى أرْضِ مِصرَ، فَساقَ اللهُ رِيحاً شَرقِيَّةً عَلَى الأرْضِ طِيلَةَ النَّهارِ وَاللَّيلِ. وَحِينَ جاءَ الصَّباحُ، ساقَتِ الرِّيحُ الشَّرْقِيَّةُ الجَرادَ.

Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului şi Domnul a adus vântul de răsărit peste ţară pe tot timpul zilei şi al nopţii; când s-a făcut dimineaţă, vântul de răsărit a adus lăcustele.

14 أ تَى الجَرادُ عَلَى كُلِّ أرْضِ مِصْرَ وَاستَقَرَّ فِيها. كانَتِ المأساةُ عَظيمَةً، إذْ لَمْ يَأْتِ جَرادٌ كَهَذا مِنْ قَبلُ، وَلَنْ يَأْتِيَ.

Lăcustele au venit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat pe întreg teritoriul ei, un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată şi nu va mai fi.

15 ف َقَدْ غَطَّى الجَرادُ سَطحَ الأرْضِ، حَتَّى سَادَتِ الظُّلْمَةُ. وَأكَلَ كُلَّ نَباتٍ فِي الأرْضِ وَكُلَّ ثِمارِ الأشْجارِ الَّتِي بَقِيَتْ بَعدَ ضَرْبَةِ البَرَدِ. لَمْ يَتَبَقَّ شَيءٌ أخضَرُ بَينَ الأشْجارِ وَالنَّباتاتِ فِي أرْضِ مِصرَ.

Ele au acoperit întreaga ţară şi tot pământul s-a făcut negru; au mâncat toate plantele din ţară şi tot rodul pomilor care a mai rămas după urgia cu grindina. În toată ţara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci şi nici plante pe câmp.

16 ف َأسرَعَ فِرعَوْنُ بِاستِدعاءِ مُوسَى وَهارُونَ، وَقالَ: «أخطَأْتُ إلَى يهوه إلَهِكُما وَإلَيكُما.

Faraon i-a chemat repede pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, şi împotriva voastră.

17 و َالآنَ، اغفِرا خَطِيَّتِي هَذِهِ المَرَّةَ، وَصَلِّيا إلَى يهوه إلَهِكُما أنْ يُزِيلَ عَنِّيَ هَذا المَوتَ.»

Iartă-mi şi păcatul acesta şi roagă-te Domnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“

18 ف َخَرَجَ مُوسَى مِنْ عِنْدِ فِرعَوْنَ وَصَلَّى إلَى اللهِ.

Ei au ieşit de la Faraon şi Moise s-a rugat din nou Domnului.

19 ف َأرْسَلَ اللهُ رِيحاً غَربِيَّةً قَوِيَّةً حَمَلَتِ الجَرادَ وَألقَتْهُ فِي البَحرِ الأحمَرِ، حَتَّى لَمْ تَبْقَ جَرادَةٌ واحِدَةٌ فِي أرْضِ مِصرَ.

Domnul a făcut să sufle dinspre apus un vânt puternic care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie. Nici o lăcustă n-a fost lăsată în Egipt.

20 ل َكِنَّ اللهَ قَسَّى قَلْبَ فِرعَوْنَ كَي لا يُطلِقَ بَنِي إسْرائِيلَ. الظَّلام

Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta nu i-a lăsat pe israeliţi să plece. A noua urgie: întunericul

21 و َقالَ اللهُ لِمُوسَى: «مُدَّ يَدَكَ نَحوَ السَّماءِ لِيَأْتِيَ ظَلامٌ عَلَى أرْضِ مِصرَ، حَتَّى إنَّهُ يَكادُ أنْ يُلمَسَ لِشِدَّتِهِ!»

Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să se facă întuneric peste toată ţara Egiptului; atât de întuneric, încât să-l pipăi cu mâna.“

22 ف َمَدَّ مُوسَى يَدَهُ نَحْوَ السَّماءِ، فَحلَّ ظَلامٌ شَدِيدٌ عَلَى أرْضِ مِصرَ لِمُدَّةِ ثَلاثَةِ أيّامٍ،

Moise şi-a întins mâna spre cer şi s-a făcut un mare întuneric peste toată ţara Egiptului timp de trei zile.

23 ح َتَّى لَمْ يَعُدِ أحَدٌ يَقدِرُ أنْ يَرَى الآخَرَ. وَلَمْ يَقُمْ أحَدٌ مِنْ مَكانِهِ لِثَلاثَةِ أيّامٍ. وَأمّا بَنُو إسْرائِيلَ فَكانَ لَدَيهِمْ نُورٌ فِي بُيُوتِهِمْ.

Oamenii nu se puteau vedea unii pe alţii şi timp de trei zile nu s-au putut mişca de unde erau; dar toţi israeliţii au avut lumină acolo unde locuiau.

24 ف َاسْتَدعَى فِرعَوْنُ مُوسَى وَقالَ لَهُ: «اذهَبُوا وَاخْدِمُوا اللهَ ، لكِنْ تَبقَى غَنَمُكُمْ وَبَقَرُكُمْ. وَيُمكِنُ لِأولادِكُمْ أيضاً أنْ يَذهَبُوا مَعَكُمْ.»

Faraon l-a chemat pe Moise şi i-a zis: – Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului. Copiii voştri pot merge cu voi, însă turmele şi cirezile voastre vor rămâne.

25 ف َقالَ مُوسَى: «بَلْ أنتَ أيضاً سَتُعطِيَنا قَرابينَ وَذَبائِحَ لِنَذْبَحَ لإلَهِنا.

Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne laşi să aducem jertfe şi arderi-de-tot Domnului, Dumnezeul nostru.

26 و َمَواشِينا تَذهَبُ مَعَنا، فَلا يَبقَى مِنها رَأْسٌ واحِدٌ، لِأنَّنا سَنَذْبَحُ منْها أثَناءَ عِبادَةِ إلَهِنا. وَلا نَعرِفُ ماذا سَنَذْبَحُ للهِ بِالتَّحْدِيدِ حَتَّى نَصِلَ إلَى هُناكَ.»

Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, şi nu ştim ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.

27 ل َكِنَّ اللهَ قَسَّى قَلبَ فِرعَوْنَ، وَلَمْ يُرِدْ أنْ يُطلِقَهُمْ.

Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta n-a vrut să-i lase să plece.

28 و َقالَ فِرعَوْنُ لِمُوسَى: «ابْتَعِدْ عَنِّي! احذَرْ! لا تَرَنِي ثانِيَةً، فَحِينَ تَرانِي سَتَمُوتُ.»

Apoi Faraon i-a zis: – Ieşi de la mine! Fereşte-te să-mi mai vezi faţa, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea faţa, vei muri.

29 و َقالَ مُوسَى: «كَما قُلْتَ بِالفِعلِ، لَنْ أراكَ ثانِيَةً.»

– Să fie precum ai zis! i-a răspuns Moise. Nu-ţi voi mai vedea faţa.