ﻣﺮﺍﺛﻲ ﺇﺭﻣﻴﺎ 2 ~ Plângeri 2

picture

1 ه ا قَدْ غَطَّى اللهُ العَزِيزَةَ صِهْيَوْنَ فِي سَحابَةِ غَضَبِهِ! طَرَحَ مَفخَرَةَ إسْرائِيلَ مِنَ السَّماءِ إلَى الأرْضِ. وَلَمْ يَهتَمَّ لِمِسنَدِ قَدَمَيهِ فِي يَوْمِ غَضَبِهِ.

Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreţia lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.

2 د َمَّرَ رَبِّي كُلَّ شَيءٍ، وَلَمْ يُبْقِ عَلَى مَنازِلِ يَعقُوبَ. فِي غَضَبِهِ هَدَمَ حِصْنَ العَزِيزَةِ يَهُوذا. طَرَحَها إلَى الأرْضِ. أذَلَّ المَملَكَةَ وَذَوِي الشأنِ فِيها.

Stăpânul a spulberat fără milă toate locuinţele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda; a aruncat la pământ, în ocară, regatul şi pe conducătorii lui.

3 ع ِندَ اشْتِدادِ غَضَبِهِ، حَطَّمَ كُلَّ قُوَّةِ إسْرائِيلَ. رَفَعَ يَمِينَ قُوَّتِهِ عَنْهُمْ وَهَمْ يُواجِهُونَ عَدُوَّهُمْ. بَلِ اشْتَعَلَ غَضَبُهُ كَنارٍ مُلتَهِماً كُلَّ أرْضِ إسْرائِيلَ.

În mânia Lui aprigă, a retezat întreaga putere a lui Israel. La apropierea duşmanului, Şi-a retras dreapta de la el; El a ars în Iacov, ca o văpaie ce mistuie totul în jurul ei.

4 س َحَبَ قَوْسَهُ كَعَدُوٍّ، رَفَعَ عَصا الحَرْبِ فِي يُمْناهُ كَخَصْمٍ. وَقَتَلَ كُلَّ فِتيانِنا الَّذِينَ نَفَخَرُ بِهِمْ. سَكَبَ غَضَبَهُ كَنارٍ عَلَى خَيمَةِ العَزِيزَةِ صِهْيَوْنَ.

Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul şi Şi-a pregătit dreapta; asemenea unui duşman, a distrus tot ce era plăcut privirilor. Şi-a revărsat mânia ca un foc peste cortul fiicei Sionului.

5 ص ارَ رَبِّي كَعَدُوٍّ لِي. ابْتَلَعَ إسْرائِيلَ. دَمَّرَ قِلاعَها. دَمَّرَ مُدُنَها المُحَصَّنَةَ. ضاعَفَ النُّواحَ وَالأنِينَ فِي العَزِيزَةِ يَهُوذا.

Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş: l-a spulberat pe Israel, i-a spulberat toate palatele şi i-a distrus fortăreţele. S-au înmulţit bocetele şi vaietele în mijlocul fiicei lui Iuda.

6 ه َدَمَ خَيمَةَ الاجْتِماعِ. كَما لَوْ كانَ يَحرُثُ بُستاناً. أبطَلَ اللهُ العِيدَ وَالسَّبْتَ فِي صِهْيَوْنَ. احتَقَرَ المَلِكَ وَالكاهِنَ عِندَما اشْتَدَّ غَضَبُهُ.

Şi-a devastat Locuinţa ca pe o grădină, şi-a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile şi Sabatele. În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat pe rege şi pe preot.

7 ر َفَضَ رَبِّي مَذْبَحَهُ. كَرِهَ مَكانَهُ المُقَدَّسَ. أسلَمَ أسوارَ حُصُونِها لِيَدِ العَدُوِّ. هَتَفَ الأعداءُ فِي بَيتِ اللهِ كَما فِي يَوْمِ اجتِماعٍ.

Stăpânul Şi-a respins altarul, Şi-a abandonat Lăcaşul. A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

8 ق َرَّرَ اللهُ أنْ يَهدِمَ أسوارَ العَزِيزَةِ صِهْيَوْنَ حَدَّدَ ما سَيُدَمِّرُ، وَلَمْ يَتَرَدَّدْ فِي تَدمِيرِهِ. راحَ يُكَسِّرُ البُرْجَ وَالسُّورَ. مَعاً ضَعُفا وَسَقَطا.

Domnul a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o linie de măsurat şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere. El a făcut întăritura şi zidul să plângă, astfel că ele suferă împreună.

9 ا نغَرَزَتْ بَوّاباتُها فِي التُّرابِ. دَمَّرَ وَحَطَّمَ قُضْبانَ بَوّاباتِها. مَلِكُها وَأُمَراؤُها تَشَتَّتُوا بَينَ الأُمَمِ. وَلَيسَ هُناكَ مَنْ يُعَلِّمُ الشَّعبَ الشَّرِيعَةَ. حَتَّى أنبِياؤُها لا يَتَلَقَّوْنَ رُؤَىً مِنَ اللهِ.

Porţile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse. Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri, Legea nu mai este, iar profeţii ei nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul.

10 و َيَجلِسُ شُيُوخُ العَزِيزَةِ صِهْيَوْنَ عَلَى الأرْضِ صامِتِينَ. يَنثُرُونَ التُّرابَ عَلَى رَؤَوسِهِمْ، وَيَلبِسُونَ الخَيشَ. وَعَذارَى القُدْسِ يَحْنِينَ رُؤُوسَهُنَّ إلَى الأرْضِ.

Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuţi; şi-au presărat ţărână deasupra capului şi s-au îmbrăcat cu saci. Fecioarele Ierusalimului îşi pleacă capul în pământ.

11 ج َفَّتْ مِنْ عَينَيَّ الدُّمُوعُ. وَأحشائِي تَضْطَرِبُ. يَتَقَطَّعُ كَبِدِي عَلَى دَمارِ شَعبِي، إذْ يُغمَى عَلَى الأطفالِ وَالرُّضَّعِ فِي ساحاتِ المَدِينَةِ.

Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb; ficatul mi se varsă pe pământ, deoarece fiica poporului meu este zdrobită; copiii şi cei alăptaţi sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

12 ي َقُولُونَ لِأُمَّهاتِهِمْ: «أينَ الخُبْزُ وَالنَّبِيذُ؟» وَهُمْ يَسْقُطُونَ مِثلَ جَرِيحٍ فِي ساحاتِ المَدِينَةِ. يَصرُخُونَ فِي ضِيقِهِمْ بَينَ أذْرُعِ أُمَّهاتِهِمْ.

Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea şi vinul?“ şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor, pe drumurile cetăţii, dându-şi ultima suflare la pieptul mamelor lor.

13 م اذا أقُولُ لَكِ؟ بِمَ أُشَبِّهُكِ أيَّتُها العَزِيزَةُ القُدْسُ؟ بِمَ أشَبِّهُكِ فَأُعَزِّيكِ أيَّتُها العَذِراءُ العَزِيزَةُ صِهْيَوْنُ؟ مُصِيبَتُكِ عَظِيمَةٌ حَقّاً كَالبَحْرِ. فَمَنْ سَيَشْفِيكِ؟

„Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar şi cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va putea vindeca?

14 ت َنَبَّأ لَكِ أنبِياؤُكِ بِرُؤَى فارِغَةٍ وَكاذِبَةٍ. لَكِنَّهُمْ لَمْ يَكشِفُوا إثْمَكِ لِكَي تَتُوبِي وَتُغَيِّرِي مَصِيرَكِ. بَلْ تَنَبَّأُوا لَكِ وَحياً فارِغاً وَمُخادِعاً.

Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni false şi amăgitoare; nu ţi-au scos la iveală păcatele, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ţi-au spus oracole false şi înşelătoare.

15 ي ُصَفِّقُ عَلَيكِ بِيَدَيهِ كُلُّ عابِرِ طَرِيقٍ. يُصَفِّرُونَ وَيَهُزُّونَ رُؤُوسَهُمْ عَلَى العَزِيزَةِ القُدْسِ. يَقُولُونَ: «أهَذِهِ هِيَ المَدِينَةُ الَّتِي يَقُولُ عَنْها النّاسُ: ‹هِيَ مِثالُ الجَمالِ، وَفَرَحُ الأرْضِ كُلِّها؟›»

Toţi trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră şi dau din cap în faţa fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea perfectă a frumuseţii şi bucuria întregului pământ?!“

16 ي َفتَحُ أعداؤُكِ كُلُّهُمْ أفواهَهُمْ ضِدَّكِ. يُصَفِّرُونَ وَتَصِرُّ أسنانَهُمْ. يَقُولُونَ: «قَدِ ابتَلَعْناهُمْ. انتَظَرْنا هَذا اليَوْمَ طَويلاً. وَها قَدْ جاءَ فَرَأيناهُ.»

Toţi vrăjmaşii tăi îşi deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâşnesc din dinţi şi spun: „Am înghiţit-o! Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“

17 ف َعَلَ اللهُ ما خَطَّطَ لَهُ. نَفَّذَ كُلَّ ما قالَ إنَّهُ سَيَعْمَلُهُ. نَفَّذَ ما وَعَدَ بِهِ مُنْذُ القَدِيمِ. هَدَمَ وَلَمْ يُشْفِقْ. جَعَلَ عَدُوَّكِ يَشْمَتُ بِكِ، وَخُصُومَكِ يَنتَصِرُونَ عَلَيكِ.

Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise; Şi-a împlinit cuvântul pe care îl poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă, a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi şi a înălţat puterea duşmanilor tăi.

18 ا صْرُخِي مِنْ قَلْبِكِ لِلرَّبِّ نَدَماً، أيَّتُها العَزِيزَةُ صِهْيَوْنُ. لِتَجْرِ دُمُوعُكِ كَسَيلٍ نَهاراً وَلَيلاً. لا تُعطِ راحَةً لِنَفْسِكِ. وَلا تَهدَأْ عَيناكِ عَنِ البُكاءِ.

Strigă către Stăpânul, o, zid al fiicei Sionului! Lasă lacrimile să curgă ca un râu ziua şi noaptea! Nu-ţi oferi nici un răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

19 ا نهَضِي وَاصْرُخَي فِي اللَّيلِ فِي بِدايَةِ كُلِّ جُزْءٍ مِنَ اللّيلِ. اطلُبِي الرَّحمَةَ فِي حَضْرَةِ اللهِ. ارفَعِي إلَيهِ يَدَيكِ مِنْ أجلِ حَياةِ أبنائِكِ. فَقَدْ أنهَكَهُمُ الجُوعُ عِنْدَ زاوِيَةِ كُلِّ طَرِيقٍ.

Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ţi inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care sunt leşinaţi de foame la capătul fiecărei străzi.

20 ا نظُرْ يا اللهُ وَلاحِظْ مَنِ الَّذِي عامَلْتَهُ هَكَذا. أيَجُوزُ أنْ تَأْكُلَ الأُمُّ أبناءَها الَّذِينَ احتَضَنَتْهُمْ؟ أكانَ يَنْبَغِي أنْ يُقتَلَ الكَهَنَةُ وَالأنبِياءُ فِي مَقْدِسِ رَبِّي؟

Priveşte, Doamne, şi ia aminte! Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva? Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor, copiii pe care i-au dezmierdat?! Să fie ucişi preoţii şi profeţii în Lăcaşul Stăpânului?!

21 ا لشَّبابُ وَالشُّيُوخُ انطَرَحُوا أمواتاً فِي الطُرُقاتِ. عَذارايَ وَشَبابِي سَقَطُوا بِالسَّيفِ. أنتَ قَتَلْتَهُمْ يا رَبُّ فِي يَوْمِ غَضَبِكَ. ذَبَحْتَهُمْ دُونَ رَحمَةٍ.

Băieţii şi bătrânii zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi; fecioarele şi tinerii mei au căzut răpuşi de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.

22 أ نتَ دَعَوْتَ جِيرانِي كَما لَوْ كُنْتَ تَدعُو النّاسَ إلَى عِيدٍ. فَلَمْ يَنجُ أوْ يَبْقَ أحَدٌ عِندَما أظهَرَ اللهُ غَضَبَهُ. أفنَى عَدُوِّي أبنائِي الَّذِينَ حَضَنْتُهُمْ وَرَبَّيتُهُمْ.

Ai chemat teroarea peste mine, din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare! În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat, nici n-a supravieţuit! Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine i-a nimicit vrăjmaşul.