1 ف ِي اليَومِ الأوَّلِ مِنَ الشَّهرِ الثّالِثِ مِنَ السَّنَةِ الحادِيَةَ عَشْرَةَ مِنْ سَبيِ يَهُوياكِينَ، أتَتْ إلَيَّ كَلِمَةُ اللهِ:

În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

2 « يا إنْسانُ، قُلْ لِفِرعَوْنَ، مَلِكِ مِصرَ، وَلِجُيُوشِهِ: «‹بِمَ اُشَبِّهُ عَظَمَتَكَ؟

„Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, şi mulţimii sale astfel: «Cu cine poţi fi asemănat tu, în măreţia ta?

3 إ نَّكَ أشبَهُ بِأرْزَةٍ فِي لُبنانَ، أغصانُها جَمِيلَةٌ وَتُلقِي بِظِلالٍ عَظِيمَةٍ، وارتِفاعُها كَبيرٌ، وَقِمَّتَها وَسَطَ الغُيُومِ!

Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase şi coroana aducătoare de umbră; era înalt în statură, iar vârful îi ajungea printre nori.

4 ن َمَّتْها المِياهُ الكَثِيرَةُ، وَجَعَلَتْها المِياهُ العَمِيقَةُ تَرتَفِعُ كَثِيراً. تَجرِي الأنهارُ حَولَها مِنْ كُلِّ جِهَةٍ، وَقَدْ شَقَّتْ قَنَواتٍ صَغِيرَةً لِكُلِّ أشجارِ الحُقُولِ.

Apele îl făcuseră să crească şi adâncul îl înălţase; râurile acestuia scăldau locul în care era plantat de jur împrejur şi îşi trimiteau pâraiele la toţi copacii câmpiei.

5 ف َصارَتْ أطوَلَ مِنْ كُلِّ تِلَكَ الأشجارِ، وَامتّدَّتْ أغصانُها.

De aceea s-a înălţat în statură mai mult decât toţi ceilalţi copaci din câmpie. Crengile i-au crescut şi ramurile i s-au lungit, din pricina belşugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.

6 و َبَنَتْ جَميعُ الطُّيُورِ أعشاشَها فِيها، وَتَحتَ أغصانِها وَلَدَتْ كُلُّ أنواعِ الحَيَواناتِ، وَفِي ظِلِّها جَلَسَ أُناسٌ مِنْ أُمَمٍ كَثِيرَةٍ.

Printre crengile lui îşi făceau cuibul toate păsările cerului; sub coroana lui zămisleau toate fiarele câmpului, iar la umbra lui locuiau toate neamurile cele multe.

7 ف َصارَتْ جَمِيلَةً جِدّاً بِسَبَبِ طُولِها الباسِقِ وَأغصانِها الطَّوِيلَةِ، لأنَّ جُذُورَها وَصَلَتْ إلَى المِياهِ العَمِيقَةِ.

Era frumos prin măreţia lui şi prin lungimea ramurilor lui, căci rădăcinile lui erau înfipte în apropierea multor ape.

8 ل ا تُنافِسُها أشجارُ الأرْزِ الَّتِي فِي جَنَّةِ اللهِ، وَلا فُرُوعُ أشجارِ السَّروِ كَفُرُوعِها. صارَتْ أشجارُ السُّهُولِ كَلا شَيءٍ، عِندَ مَقارَنَتِها بِأغْصانِها. وَلَيسَ فِي أشجارِ جَنَّةِ اللهِ أجمَلُ مِنها.

Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu se puteau compara cu crengile lui, iar platanii nu se puteau asemăna cu ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu se putea compara cu el în frumuseţe.

9 أ نا جَمَّلْتُها بِأغْصانِها الكَثِيفَةِ، فَحَسَدَتْها كُلُّ أشجارِ عَدْنٍ، المَغرُوسَةِ فِي جَنَّةِ اللهِ.›»

L-am făcut atât de frumos prin mulţimea crengilor lui, încât îl invidiau toţi copacii Edenului, toţi copacii din grădina lui Dumnezeu.»

10 ل ِهَذا، يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ: «لأنَّكَ نَمَوْتَ وَصِرتَ طَوِيلاً جِدّاً، وَصارَتْ قِمَّتُكَ وَسَطَ الغُيُومِ، وَتَباهَيْتَ بارتِفاعِكَ،

De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că se înălţa în statură, pentru că îşi ridica vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,

11 ف َإنِّي سَأُسَلِّمُكَ إلَى يَدِ قائِدِ الأُمَمِ، وَهُوَ سَيَتَعامَلُ مَعَكَ بِحَسَبِ شَرِّكَ، وَسَأُلقِي بِكَ بَعِيداً!

l-am dat pe mâna prinţului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat

12 ف َقَدْ قَطَعَها الغُرَباءُ، وَالأُمَمُ البَربَرِيَّةُ طَرَحَتْها عَلَى الجِبالِ. سَقَطَتْ فُرُوعُها فِي كُلِّ وَادٍ. انكَسَرَتْ أغصانُها العالِيَةُ وَسَقَطَتْ فِي كُلِّ وَادٍ. وَتَوَقَّفَ النّاسُ عَنِ الجُلُوسِ فِي ظِلِّها، وَتَرَكُوها وَحِيدَةً.

şi astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat şi l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munţi şi prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile ţării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit.

13 ع َلَى جِذْعِها السّاقِطِ تَصنَعُ طُيُورُ السَّماءِ بُيُوتَها، وَتَسكُنُ الحَيَواناتُ البَرِّيَّةُ فِي أغصانِها.

Pe trunchiul lui căzut şi-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au aşezat toate fiarele câmpului.

14 ح َدَثَ هَذا حَتَّى لا تَكبُرَ الأشجارُ المَرْوِيَّةُ جِيِداً لِتَصِلَ إلَى هَذا الطُّولِ، وَحَتَّى لا تَصِلَ قِمَّتُها إلَى السَّحابِ، حَتَّى لا تَتَكَبَّرَ وَلا تَتَشامَخَ. لِأنَّ جَمِيعَ تِلكَ الأشجارِ ماتَتْ مَعَها وَبِسَبَبِها، وَنَزَلَتْ إلَى العالَمِ السُّفلِيِّ وَسَطَ كُلِّ النّاسِ الَّذِينَ يَنزِلُونَ إلَى الحُفرَةِ.»

Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălţimea lui şi să nu-şi mai ridice vârful până la nori şi pentru ca nici un copac udat de ape să nu-şi mai înalţe trunchiul spre ei. Căci toţi sunt sortiţi morţii, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»

15 ه َذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «فِي اليَومِ الَّذِي يَنزِلُ فيهِ إلَى حُفرَةِ المَوتِ أقِيمُ مَناحَةً، وَأُغلِقُ بَوّاباتِ المِياهِ الجَوفِيَّةِ العَمِيقَةِ، وَأُوقِفُ كُلَّ أنهارِهِ وَقَنَواتِهِ عَنِ الجَرَيانِ، وَأحجِزُ المِياهَ الجارِيَةَ القَوِيَّةَ. غَطَّيتُ لُبنانَ بِثِيابِ الحِدادِ السَّوداءَ، فَذَبُلَتْ كُلُّ أشجارِ الغابَةِ حُزناً.

Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua în care s-a coborât în Locuinţa Morţilor, am răspândit jalea. L-am acoperit cu adâncul şi i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el şi toţi copacii câmpiei s-au uscat din pricina lui.

16 ج َعَلْتُ الأُمَمَ تَرتَجِفُ خَوفاً مِنْ صَوتِ ضَجَّةِ سُقُوطِهِ. وَحِينَ أرسَلتُهُ إلَى الهاوِيَةِ مَعَ النّازِلِينَ إلَى حُفرَةِ المَوتِ، تَعَزَّتْ كُلُّ الأشجارِ الجَمِيلَةِ وَكُلُّ أشجارِ لُبنانَ المَروِيَّةِ فِي العالَمِ السُّفلِيِّ.

La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuinţa Morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toţi copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun şi mai ales, toţi copaci bine udaţi, s-au consolat în tărâmul de jos.

17 و َنَزَلَتِ الأشجارُ مَعَهُ إلَى الهاوِيَةِ حَيثُ جُثَثُ الَّذِينَ قُتِلُوا بِالسَّيفِ، وَاستَقَرَّتْ تَحتَ ظِلِّهِ وَسَطَ الأُممِ.

S-au coborât şi ei împreună cu el în Locuinţa Morţilor, la cei răpuşi de sabie, ei care erau aliaţii lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.

18 « ما مِنْ شَجَرَةٍ فِي عَدْنٍ لَها مِثلُ جَمالِكِ وَبَهائِكِ؟ وَالآنَ سَتُرسَلُ مَعَ أشجارِ عَدْنٍ إلَى العالمِ السُّفلِيِّ، حَيثُ تَسكُنُ وَسَطَ اللامَخْتُونِينَ الَّذِينَ سَقَطَتْ جُثَثُهُمْ بِالسَّيفِ. هَذا ما سَيَحدُثُ مَعَ فِرعَوْنَ وَجُيُوشِهِ.» يَقُولُ الرّبُّ الإلَهُ.

Aşadar, Faraon, cu cine poţi fi asemănat tu printre copacii Edenului, în toată slava şi măreţia ta? Şi totuşi vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul de jos şi vei zăcea printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn. »“