1 س َأقِفُ عَلَى بُرجِ المُراقَبَةِ، وَسَأنْتَصِبُ فِي مَكانِي عَلَى السُّورِ. سَأنْظُرُ لِأرَى ما سَيَقُولُهُ اللهُ لِي، وَكَيفَ سَيَستَجِيبُ لِشَكوايَ. جَوابُ الله

Voi sta la locul meu de strajă şi mă voi aşeza în turnul cetăţuii. Voi veghea ca să văd ce-mi va spune Domnul şi ce-mi va răspunde cu privire la plângerea mea. Răspunsul Domnului

2 ف َأجابَنِي اللهُ: «اكتُبْ هَذِهِ الرُّؤْيا بِوُضُوحٍ عَلَى ألواحٍ، لِيَرْكُضَ كُلُّ مَنْ يَقرَأُها وَيُبَلِّغَها.

Domnul mi-a răspuns, zicându-mi: – Scrie viziunea, graveaz-o clar pe tăbliţe, pentru ca un herald să poată alerga cu ea!

3 ل ِأنَّ الرُّؤْيا دَلِيلٌ عَلَى أنَّ الوَقتَ قَدْ تَحَدَّدَ، وَأنَّ وَقتَ النِّهايَةِ قَدْ تَثَبَّتَ. إنْ بَدا أنَّها تَتَحَقَّقُ بِبُطءٍ فَانتَظِرْها، لِأنَّها سَتَأتِي وَلَنْ تَتَأخَّرَ.

Căci este o viziune care încă aşteaptă vremea împlinirii! Ea mărturiseşte despre sfârşit şi nu va minţi! Dacă ţi se pare că întârzie, aşteapt-o, căci va veni cu siguranţă şi nu va întârzia!

4 ا لَّذِي تَتَكَبَّرُ نَفسُهُ لَنْ يَسلُكَ باستِقامَةٍ، أمّا البّارُّ فَبِالإيمانِ يَحيا.

Iată, s-a îngâmfat! Nu-i este neprihănit sufletul în el; însă cel drept va trăi prin credinţa lui.

5 ا لثَّروَةُ كَالخَمْرِ الغادِرَةِ، تَخدَعُ الرَّجُلَ المُتَكَبِّرَ، وَالطَّمّاعُ كَالهاوِيَةِ لَنْ يَنْجَحَ. إنَّهُ كَالمَوتِ الَّذِي لا يَشبَعُ بَتاتاً. يَجمَعُ الأُمَمَ إلَيهِ، وَيُحضِرُ كُلَّ الشُّعُوبِ إلَى نَفسِهِ.

Într-adevăr, vinul îl înşală; este un om mândru şi niciodată mulţumit; el îşi măreşte pofta ca Locuinţa Morţilor şi este nesăţios ca moartea, atunci când strânge la sine toate neamurile şi adună la sine toate popoarele.

6 أ لَنْ يَستَهزِئَ كُلُّ هَؤُلاءِ بِهِ، وَيَسخَرُونَ بِهزِيمَتِهِ؟ سَيَقُولُونَ: ‹يا لَحَسْرَتِكَ يا مَنْ تُكَوِّمُ ثَروَةً لَيسَتْ لَكَ! حَتَّى مَتَى سَتُغنيكَ بَضائِعُكَ المَرهُونَةُ؟›

Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, zicale, satire şi ghicitori, zicându-se: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui – dar oare până când? – şi de cel ce se îmbogăţeşte cu lucruri luate drept garanţii!

7 أ لَنْ يَقُومَ مُقرِضُوكَ فَجأةً؟ ألَنْ يَستَيقِظَ مُرعِبُوكَ؟ حِينَئِذٍ سَيَفتَرِسُونَكَ.

Oare nu se vor ridica dintr-odată cei ce te-au împrumutat ? Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri? Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.

8 ل ِأنَّكَ سَلَبْتَ أُمَماً كَثِيرَةً، فَإنَّ بَقِيَّةَ الأُمَمِ سَتَسلِبُكِ، بِسَبَبِ الدَّمِ الَّذِي سُفِكَ وَالظُّلمِ الَّذِي أتَى عَلَى الأرْضِ، عَلَى المَدينةِ وَعلَى ساكِنِيها.

Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toate popoarele care vor rămâne te vor jefui! Căci ai vărsat sângele oamenilor şi ai săvârşit violenţă pe pământ, împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

9 و َيلٌ لَكَ يا مَنْ تَبنِي بُيُوتَكَ بِالظُّلْمِ! تَضَعُ عُشِّكَ عالِياً لِتَحمِيَ نَفسَكَ مِنَ الأذَى.

Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt şi să scape din mâna nenorocirii!

10 ل َقَدْ خَطَّطْتَ لِذُلِّ وَمَهانَةِ بَيتِكَ، إذْ أفنَيْتَ شُعُوباً كَثِيرَةً. أخطأْتَ فِي حَقِّ نَفسِكَ.

Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale; retezând o mulţime de popoare, sufletul tău a păcătuit.

11 ل ِأنَّ حَجَراً مِنْ جِدارِ بَيتِكَ سَيَصرُخُ ضِدَّكَ، وَعارِضَةً خَشَبِيَّةً سَتُرَدِّدُ الصَّدَى.

Căci piatra din zid va striga, iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!

12 و َيلٌ لَكَ يا مَنْ تَبنِي مَدِينَةً بِدِماءِ الأبرِياءِ، يا مَنْ تُؤَسِّسُ قَريَةً بِالشَّرِّ وَالأذَى!

Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge şi întemeiază un oraş prin nedreptate!

13 ل َكِنَّ اللهَ القَدِيرَ يُرسِلُ ناراً، فَتَأكُلَ تَعَبَ الشُّعُوبِ، وَيَكُوُنُ كُلُّ عَنائِهِمْ هَباءً.

Să nu fie oare de la Domnul Oştirilor faptul că popoarele se trudesc doar pentru a hrăni focul şi neamurile se ostenesc pentru nimic?

14 ل ِأنَّ الأرْضَ سَتَمتَلِئُ مِنْ مَجْدِ اللهِ ، كَما تُغَطِّي المِياهُ البَحْرَ.

Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa slavei Domnului, aşa cum apele acoperă fundul mării.

15 و َيلٌ لَكَ يا مَنْ تُسكِرُ صاحِبَكَ. يا مَنْ تَسكُبُ غَضَبَكَ، وَتُسكِرُهُ بِهِ لِتَنظُرَ إلَى عُرْيِهِ.

Vai de cel ce dă semenului său să bea, de cel care-şi deşartă burduful până-l îmbată, ca să-i vadă goliciunea!

16 ش َبِعْتَ إهانَةً بَدَلَ الكَرامَةِ. أنْتَ أيضاً سَتَشرَبُ وَتَكشِفُ نَفسَكَ. كَأْسُ الغَضَبِ الَّذِي فِي يَمِينِ اللهِ لَكَ، وَسَيَحِلُّ بِكَ الخِزْيُ مَكانَ المَجْدِ.

Te vei sătura de ruşine, în loc de slavă! Acum bea şi tu şi clatină-te! Îţi va veni şi ţie rândul să iei cupa din dreapta Domnului şi va veni ruşinea şi peste slava ta!

17 ل ِأنَّ الظُّلمَ الَّذِي حَلَّ بِلُبنانَ سَيُغَطَّيكَ، وَهَلاكُ حَيواناتِهِ سَيُرْعِبُكَ. بِسَبَبِ الدَّمِ وَالعُنفِ اللَّذِينِ أتَيا عَلَى الأرْضِ، عَلَى كُلِّ مَدِينَةٍ وَساكِنِيها.» الأوثان

Căci violenţa faţă de Liban se va întoarce împotriva ta, şi nimicirea fiarelor te va îngrozi din pricină că ai vărsat sângele oamenilor şi ai săvârşit violenţă pe pământ, împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

18 م ا الفائِدَةُ مِنْ وَثَنِ يَنحَتُهُ النَّحّاتَ؟ هُوَ لَيسَ سِوَى شَكلٍ مَسبُوكٍ يَكذِبُ صانِعُهُ عَلَى نَفسِهِ! لِأنَّهُ يَتَكِلُّ عَلَى تِمثالٍ أخرَسَ.

La ce foloseşte un idol, pe care l-a cioplit făuritorul? La ce ajută un chip turnat, care învaţă minciuni? Făuritorul se încrede în propria lui lucrare, deşi ceea ce a făcut sunt doar nişte idoli muţi.

19 و َيلٌ لَكَ يا مَنْ تَقُولُ لِخَشَبَةٍ: «استَيقِظِي!» أوْ تَقُولُ «قُومِي!» لِصَخرَةٍ صَمّاءَ. هَلْ يُعَلِّمَكَ التِّمثالُ؟ هَا إنَّهُ مَطلِيٌّ بِالذَّهَبِ وَالفِضَّةِ، وَلِيسَ فِيهِ نَفَسٌ.

Vai de cel ce zice lemnului: «Trezeşte-te!» sau pietrei mute: «Scoală-te!» Poate ea să dea învăţătură? Iată că este acoperită cu aur şi argint, dar nu este nici o suflare în ea!

20 ل َكِنَّ اللهَ فِي هَيكَلِهِ المُقَدَّسِ، فَاصْمُتِي أمامَهُ يا كُلَّ الأرْضِ.

Domnul însă este în Templul Său cel sfânt! Tot pământul să tacă înaintea Lui!“