1 أ عطِ يا اللهَ حُكماً سَدِيداً لِلمَلِكِ. وَلِابنِ المَلِكِ أعْطِ العَدلَ وَالإنصافَ.

Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui şi dreptatea Ta fiului regelui!

2 ل ِكَي يَحكُمَ المَلِكُ شَعبَكَ بِالإنصافِ وَيَقضِيَ بِالعَدلِ للمَساكِينِ.

Atunci el va judeca cu dreptate pe poporul Tău şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.

3 ل ِكَي تُثمِرَ الجِبالُ سَلاماً، وَالتِّلالُ أعمالَ خَيرٍ.

Munţii vor aduce pacea pentru popor şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate.

4 ل ِكَي يُنصِفَ المَلِكُ المَساكِينَ وَيُغِيثَ المُحتاجَ وَيُعاقِبَ الظّالِمِينَ.

El le va face dreptate asupriţilor din popor, îi va izbăvi pe fiii săracilor şi îl va zdrobi pe asupritor.

5 ل ِكَي يَخافَكَ وَيَتَّقِيكَ البَشَرُ جِيلاً بَعدَ جِيلٍ طالَما وُجِدَتْ شَمسٌ وَكانَ قَمَرٌ!

El va trăi atâta timp cât va fi soare, cât va fi lună, din neam în neam.

6 و َلِيَكُنِ المَلِكُ كَالنَّدَى عَلَى عُشْبِ الحَقلِ. وَكَالمَطَرِ النّازِلِ عَلَى الأرْضِ.

El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit, ca ploile repezi, picurând pământul.

7 ل ِيَزدَهِرِ الإنسانُ المُستَقِيمُ فِي حَياتِهِ، وَلِيَزدَهِرْ سَلامُهُ إلَى الأبَدِ.

În zilele lui, cel drept va înflori şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.

8 ل ِيَمتَدَّ مُلْكُهُ مِنَ البَحرِ إلَى البَحرِ، وَمِنَ النَّهْرِ إلَى أقاصِي الأرْضِ.

El va domni de la o mare la alta şi de la râu până la marginile pământului.

9 ل ِيَنْحَنِ لَهُ أعداؤُهُ، سُكّانُ الصَّحراءِ، وَليَلحَسُوا تُرابَ قَدَمَيهِ.

Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei, iar duşmanii lui vor linge ţărâna.

10 ل ِيَأتِهِ مُلُوكُ تَرْشِيشَ وَالسَّواحِلِ بِهَدايا، وَلِيُقَدِّمْ لَهُ مُلُوكُ شَبا وَسَبأَ ضَرِيبَةً.

Regi din Tarşiş şi din ostroave se vor întoarce cu daruri; regi din Şeba şi din Seba se vor apropia cu ofrande.

11 ل ِيَنْحَنِ خُضُوعاً لَهُ كُلُّ المُلُوكِ، وَلِتَخدِمْهُ كُلُّ الشُّعُوبِ.

I se vor închina toţi regii, toate popoarele îl vor sluji.

12 ل أنَّهُ يُنقِذُ المَساكِينَ وَالمُحتاجِينَ المُستَغِيثِينَ، الَّذِينَ لا مُنقِذَ لَهُمْ.

Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă şi pe sărmanul lipsit de ajutor.

13 ع َلَى المَساكِينَ وَالبائِسِينَ يَتَحَنَّنُ المَلِكُ، وَيُخَلِّصُ حَياةَ العاجِزِينَ المُحتاجِينَ.

Va avea milă de cel umil şi sărac, şi va scăpa vieţile săracilor.

14 م ِنَ المَكائِدِ الخَبِيثَةِ وَالبَطشِ يَفدِي نُفُوسَهُمْ. فَحَياتُهُمْ ثَمِينَةٌ لَدَيهِ.

Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă, căci sângele lor preţuieşte mult pentru el.

15 ل َيتَ عُمرَ المَلِكِ يَطُولُ وَيَكُونَ ذَهَبُ شَبا مِنْ نَصِيبِهِ. لَيتَ النّاسَ يُصَلُّونَ لأجلِهِ وَيُبارِكُونَهُ دائِماً.

Să trăiască! Să i se dea podoabe din aur de Şeba! Fie ca oamenii să se roage pentru el totdeauna şi să-l binecuvânteze în fiecare zi!

16 ل َيتَ حُقُولَ الحُبُوبِ تُغَطِّي رُؤُوسَ الجِبالِ! لَيتَ ثَمَرَها يَكبُرُ كَأرْزِ لُبنانَ، وَيَطلُعُ مِنَ المُدُنِ كَالعُشبِ فِي الحُقُولِ.

Să fie belşug de grâne în ţară, chiar şi pe crestele munţilor! Să freamăte pomii ca cei din Liban, iar oamenii din cetăţi să înflorească la fel ca iarba de pe pământ.

17 ل َيْتَ اسْمَهُ يَدُومُ إلَى الأبَدِ، وَيَعْرِفُهُ كُلُّ مَنْ هُوَ تَحتَ الشَّمسِ. لَيتَ الأُمَمَ بِاسْمِهِ تَتَبارَكُ، وَيَطلُبُونَ لَهُ البَرَكَةَ.

Să-i rămână numele pe vecie! Să-i dăinuiască numele cât va fi soare! Toate neamurile vor fi binecuvântate prin el şi-l vor numi fericit!

18 ل ِيَتَبارَكِ اللهُ ، إلَهُ إسْرائِيلَ الَّذِي وَحدَهُ يَصنَعُ العَجائِبَ!

Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Singurul Care poate face minuni!

19 ل ِيَتَبارَكِ اسْمُهُ المَجِيدُ إلَى الأبَدِ، وَلْيَملأْ مَجْدُهُ كُلَّ الأرْضِ. آمِينَ ثُمَّ آمِينَ.

Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci! Slava Lui să umple întreg pământul! Amin! Amin!

20 ب ِهَذا تَنتَهِي صَلَواتُ داوُدَ بْنِ يَسَّى.

Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai.