1 و َأعطانِي اللهُ هَذِهِ الرِّسالَةَ:

Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:

2 « اذْهَبْ وَأعلِنْ لِسُكّانِ القُدْسِ أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: «‹يا قُدْسُ، أتَذَكَّرُ وَلاءَكِ الَّذِي أظهَرْتِهِ فِي شَبابِكِ، وَأتَذَكَّرُ مَحَبَّتَكِ لِي كَعَرُوسٍ. وَكَيفَ مَشَيتِ وَرائِي فِي الصَّحراءِ، فِي أرْضٍ غَيرِ مَزرُوعَةٍ.

Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului:, Aşa vorbeşte Domnul:, Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai cînd erai tînără, de iubirea ta, cînd erai logodită, cînd Mă urmai în pustie, într'un pămînt nesămănat.

3 إ سْرائِيلُ مُخَصَّصٌ للهِ ، وَهُوَ أوَّلُ حَصادِهِ. كُلُّ مَنْ يُحاوِلُ أكلَهُ سَيُعاقَبُ، وَسَيَأتِي عَلَيهِ الشَّرُّ.›» يَقُولُ اللهُ.

Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintîi roade ale lui; toţi cei ce mîncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.``

4 ا سمَعُوا كَلِمَةَ اللهِ يا نَسلَ يَعقُوبَ، وَيا جَميعَ عَشائِرِ بَيتِ إسْرائِيلَ.

Ascultaţi Cuvîntul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!

5 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: «ما النَّقصُ الَّذِي وَجَدَهُ آباؤُكُمْ فِيَّ، حَتَّى إنَّهُمُ ابتَعَدُوا عَنِّي، وَذَهَبُوا وَراءَ ما لا قِيمَةَ لَهُ، فَخَسِرُوا هُمْ قِيمَتَهُمْ؟

Aşa vorbeşte Domnul:, Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s'au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?

6 ل َمْ يَقُولُوا: ‹أينَ اللهُ الَّذِي أخرَجَنا مِنْ أرْضِ مِصْرَ، الَّذِي قادَنا فِي البَرِّيَّةِ، فِي أرْضٍ قاحِلَةٍ وَمَلِيئَةٍ بِالوِديانِ، فِي أرْضٍ جافَّةٍ وَخَطِرَةٍ، فِي أرْضٍ مَهْجُورَةٍ، لا يَعِيشُ فِيها أحَدٌ؟›

Ei n'au întrebat:, Unde este Domnul, care ne -a scos din ţara Egiptului, care ne -a povăţuit prin pustie, printr'un pămînt uscat şi plin de gropi, printr'un pămînt unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr'un pămînt pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?`

7 « أتَيتُ بِكُمْ إلَى أرْضٍ مُثمِرَةٍ، لِتَأكُلُوا ثَمَرَها وَخَيراتِها. لَكِنَّكُمْ دَخَلتُمْ وَنَجَّستُمْ أرْضِي، وَجَعَلْتُمُوها قَبيحَةً.

V'am adus într'o ţară ca o livadă de pomi, ca să -i mîncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într'o urîciune.

8 « لَمْ يَقُلِ الكَهَنَةُ: ‹أينَ اللهُ ؟› وَالَّذِينَ يَعرِفُونَ الشَّرِيعَةَ لا يَعرِفُونَنِي. الرُّعاةُ أخطَأُوا ضِدِّي، وَالأنبِياءُ تَنَبَّأُوا بِاسْمِ البَعلِ، وَالباقُونَ ذَهَبُوا وَراءَ أُمُورٍ لا تَنفَعُ.»

Preoţii n'au întrebat:, Unde este Domnul?` Păzitorii Legii nu M'au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu sînt de niciun ajutor.`

9 ي َقُولُ اللهُ: «لِذَلِكَ سَأُحاكِمُكُمْ ثانِيَةً، وَسَأُحاكِمُ أحفادَكُمْ.

De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.

10 ا ذهَبُوا إلَى جُزُرِ كِتِّيمَ لِتَرَوا، أوْ أرسِلُوا شَخصاً إلَى أرْضِ قِيدارَ لِتَعرِفُوا. وَانظُرُوا إنْ حَدَثَ هُناكَ مِثلُ هَذا.

Treceţi în ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimeteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s'a întîmplat acolo aşa ceva:

11 ه َلْ غَيَّرَتْ أُمَّةٌ آلِهَتَها مِنْ قَبلُ؟ مَعَ أنَّها لَيسَتْ آلِهَةً حَقِيقِيَّةً. أمّا شَعبِي فَقَدِ استَبدَلُوا مَجدِي بِما لَيسَ يَنْفَعُ.

şi -a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcarcă ei nu sînt dumnezei? Dar poporul Meu şi -a schimbat Slava, cu ceva care nu este de niciun ajutor!

12 ي َقُولُ اللهُ: «أيَّتُها السَّماواتُ اندَهِشِي! ارتَعِبِي وَتَمَزَّقِي،

Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.`

13 ل أنَّ شَعبِي عَمِلَ شَرَّينِ: تَرَكُوا يُنبُوعَ المِياهِ المُنعِشَةِ، وَحَفَرُوا لأنفُسِهِمْ آباراً. لَكِنَّها آبارٌ مُشَقَّقَةٌ لا تَحتَفِظُ بِالماءِ.

Căci poporul Meu a săvîrşit un îndoit păcat: M'au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu ţin apă.`

14 « هَلْ إسْرائِيلُ عَبدٌ؟ هَلْ هُوَ خادِمٌ وُلِدَ فِي البَيتِ؟ فَلِماذا صارَ غَنِيمَةَ حَربٍ؟

Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă?`, Atunci pentru ce a ajuns de pradă?`

15 ا لأُسُودُ زَمجَرَتْ عَلَيهِ. زَمجَرَتْ بِصَوتٍ عالٍ. حَوَّلَ الأعداءُ أرْضَهُ إلَى تَلَّةٍ مِنَ الخَرائِبِ. أحرَقُوا مُدُنَهُ وَلَمْ يَترُكُوا فِيها أحَداً.

Nişte pui de lei mugesc şi strigă împotriva lui, şi -i pustiesc ţara; cetăţile îi sînt arse şi fără locuitori.

16 ح َتَّى شَعبُ مَمفِيسَ وَتَحفَنِيسَ سَحَقُوا تاجَ رَأسِكِ.

Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes îţi vor zdrobi creştetul capului.

17 ص َنَعْتِ هَذا بِنَفسِكِ لأنَّكِ تَرَكتِ إلَهَكِ ، بَينَما كانَ يَقُودُكِ فِي الطَّرِيقِ.

Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, cînd te îndrepta pe calea cea bună?

18 و َالآنَ، لِماذا تُرِيدِينَ السَّيرَ فِي الطَّرِيقِ إلَى مِصرَ، أَلِتَشرَبِي ماءً مِنَ النِّيلِ؟ وَلِماذا تُرِيدِينَ السَّيرَ إلَى أشُّورَ، أَلِتَشرَبِي ماءً مِنَ الفُراتِ؟

Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria, să bei apa rîului?

19 ف َلتَتأدَّبِي بِسَبِبِ شَرِّكِ، وَلتَتَعَلَّمِي بِسَبِبِ تَمَرُّدُكِ، لِكَي تَعرِفِي وَتَرَي أنَّ تَركَكِ إلَهَكِ أمرٌ شِرِّيرٌ وَمُرٌّ. مَهابَتِي لَيسَتْ فِيكِ،» يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ القَديرُ.

Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău, şi să n'ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.`

20 « لأنَّكِ مُنذُ القَدِيمِ كَسَرْتِ نِيرَكِ، وَنَزَعْتِ قُيُودَكِ. وَقُلْتِ: ‹لَنْ أعْبَدَهُ!› فَزَنَيتِ عَلَى كُلِّ تَلَّةٍ مُرتَفِعَةٍ، وَتَحتَ كُلِّ شَجَرَةٍ مُورِقَةٍ،

De mult ţi-ai sfărîmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis:, Nu mai vreau să slujesc ca un rob!` Căci pe orice deal înalt şi supt orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.

21 و َكُنْتُ قَدْ زَرَعتُكِ مِثلَ كَرْمِ عِنَبٍ أحمَرَ جَيِّدٍ، مِنْ أحسَنِ بُذُورٍ. فَكَيفَ تَغَيَّرْتِ وَصِرْتِ رَدِيئَةً، وَكَأنَّكِ كَرمَةٌ بَرِّيَّةٌ؟

Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într'o coardă de viţă sălbatică?

22 ف َحَتَّى لَو اغتَسَلتِ بِالنَّطرُونِ، أوِ بِالكَثِيرِ مِنَ الصّابُونِ، فَسَتَبقى أوْساخُ آثامِكِ أمامِي،» يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ.

Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.`

23 « كَيفَ تَقُولِينَ: ‹لَستُ نَجِسَةً، وَلَمْ أذهَبْ وَراءَ البَعلِ؟› انظُرِي إلَى ما تَعمَلِينَهُ فِي الوادِي، وَاعتَرِفِي بِما عَمِلْتِ. كُنتِ مِثلَ ناقَةٍ سَرِيعَةٍ مَتَعَثِّرَةِ الخُطَى!

Cum poţi să zici:, Nu m'am spurcat, şi nu m'am dus după Baali?` Priveşte-ţi urma paşilor în vale, şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi!

24 م ِثلَ أتانٍ بَرِّيَّةٍ فِي القَفرِ، فَمَنْ يَستَطِيعُ ضَبطَها إذْ تَلتَهِبُ شَهوَتُها. لا يَتْعَبُ الباحِثُونَ عَنها، بَلْ يَجِدُونَها فِي مَوسِمِ التَّزاوُجِ.

Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n'au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.

25 ق ُلْتُ لَكِ لا تَركُضِي إلَى أنْ يَبلَى حِذاؤُكِ، أوْ حَتَّى يَجِفَّ حَلقُكِ. فَقُلْتِ: ‹لا يَهُمُّنِي، قَدْ أحبَبتُ غُرَباءَ، وَسَأذْهَبُ وَراءَهُمْ.›

Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gîtlejul de sete! Dar tu zici:, Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, şi vreau să merg după ei.`

26 « فَكَما يُخزَى لِصٌّ حِينَ يُمسَكُ، هَكَذا خَزِيَ بَنو إسْرائِيلَ، هُمْ وَمُلُوكُهُمْ وَرُؤَساؤُهُمْ وَكَهَنَتُهُمْ وَأنبِياؤُهُمْ.

Cum rămîne uluit un hoţ cînd este prins, aşa de uluiţi vor rămînea cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor.

27 ف َهُمُ الَّذِينَ يَقُولُونَ لِشَجَرَةٍ: ‹أنتِ أبِي،› وَيَقُولُونَ لِصَخرَةٍ: ‹أنتِ أُمِّي.› لأنَّهُمْ أعطُونِي ظُهُورَهُمْ لا وُجُوهَهُمْ. وَفِي ضِيقهِمْ يَقُولُونَ: ‹قُمْ وَأنقِذْنا.›

Ei zic lemnului:, Tu eşti tatăl meu!` Şi pietrei:, Tu mi-ai dat viaţa!` Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar cînd sînt în nenorocire, zic:, Scoală-Te şi scapă-ne!`

28 أ ينَ آلِهَتُكَ الَّتِي صَنَعْتَها لِنَفسِكَ؟ لِيَقُومُوا وَيُخَلِّصُوكَ فِي وَقتِ الضِّيقِ. لأنَّ عَدَدَ آلِهَتِكَ بِعَدَدِ مُدُنِكَ يا يَهُوذا.

Unde sînt dumnezeii tăi, pe cari ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci cîte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda!`

29 « لِماذا تُجادِلُونَنِي؟ كُلُّكُمْ تَمَرَّدْتُمْ عَلَيَّ،» يَقُولُ اللهُ.

Pentruce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.` -

30 « ضَرَبتُ أولادَكُمْ، لَكِنَّ هَذا لَمْ يَنْفَعْ، لأنَّهُمْ لَمْ يَتَعَلَّمُوا مِنْ تَأدِيبِي. وَكَأسَدٍ مُهتاجٍ، قَتَلتُمْ أنبِياءَكُمْ بَسُيُوفِكُمْ.»

Degeaba v'am lovit copiii; n'au luat seama la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voştri, ca un leu nimicitor.

31 ي ا أبناءَ هَذا الجِيلِ، انتَبِهُوا إلَى ما يَقُولُهُ اللهُ لَكُمْ: «هَلْ أنا كالصَحراءِ بالنِّسبَةِ إلَى بَنِي إسْرائِيلَ؟ هَلْ أنا كَأرْضٍ مُظلِمَةٍ؟ فَلِماذا يَقُولُ شَعبِي: ‹سَنَجُولَ كَما نَشاءُ، وَلَنْ نَأتِيَ إلَيكَ ثانِيَةً›؟

O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice:, Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o ţară plină de întunerec besnă? Pentruce zice atunci poporul Meu:, Sîntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?`

32 ه َلْ تَنسَى العَذراءُ زِينَتَها؟ أوِ العَرُوسُ ثِيابَ الزِّفافِ؟ وَلَكِنَّ شَعبِي نَسِيَنِي أيّاماً كَثيرَةً!

Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brîul? Dar poporul Meu M'a uitat de zile fără număr.

33 « ما أمْهَرَكِ فِي اكْتِشافِ الطَّرِيقِ نَحوَ مُحِبِّيكِ! بَلْ عَلَّمْتِ الشِّرِّيراتِ طُرُقَكِ!

Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile cînd este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi.

34 ع َلَى كَفَّيكِ دَمٌ، إنَّهُ حَياةُ المَساكِينِ الأبرِياءِ. لَمْ تَجِدِيهِمْ يَسرِقُونَ بَيتَكِ، بَلْ قَتَلتِهِمْ بِلا سَبَبٍ.

Pînă şi pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcînd nicio spargere.

35 و َقُلْتِ: ‹إنِّي بَرِيئَةٌ!› ها إنَّنِي سَآتِي بِكِ إلَى المُحاكَمَةِ. لأنَّكِ قُلْتِ: ‹لَمْ أُخطِئْ.›

Şi cu toate acestea, tu zici:, Da, sînt nevinovat! Să se întoarcă acum mînia Lui dela mine!` Iată, Mă voi certa cu tine, pentrucă zici:, N'am păcătuit!`

36 ت َتَسَكَّعِينَ بِاستِخفافٍ. سَتَخِيبُ آمالُكِ فِي مِصْرَ، كَما خابَتْ فِي أشُّورَ.

Pentruce atîta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi -a venit şi din Asiria!

37 س َتَخرُجِينَ مِنْ مِصرَ وَيَداكِ فَوقَ رَأسِكِ. لأنَّ اللهَ قَدْ رَفَضَ تِلكَ الأُمَمَ الَّتِي وَثِقْتِ بِها، وَلَنْ تَنجَحِي حِينَ يُساعِدُونَكِ.

Tot deacolo vei ieşi, cu mîinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în cari te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.``