1 أ نتَ مَلْجَأِي يا اللهُ ، فَلا تَخذِلْنِي أبَداً. نَجِّنِي بِبِرِّكَ.

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!

2 أ مِلْ إلَيَّ أذُنَكَ، وَأسرِعْ إلَى مَعُونَتِي! كُنْ لِي صَخرَةً وَمَلجأً، وَكَقَلْعَةٍ مُحَصَّنَةٍ احمِنِي.

Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

3 ف َأنتَ صَخرَتِي وَحِصْنِي. لِذا اهدِنِي وَقُدْنِي مِنْ أجلِ اسْمِكَ.

Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

4 ا نشِلْنِي مِنَ الفَخِّ الَّذِي نَصَبُوهُ لِي، لِأنِّي عَلَيكَ أعتَمِدُ.

Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

5 أ سْتَوْدِعُ رُوحِي بَينَ يَدَيكَ، فَافدِنِي يا إلَهَ الحَقِّ.

În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

6 أ رفُضْ مَنْ يَخدِمُونَ أوثاناً باطِلَةً. أمّا أنا فَعَلَى اللهِ أتَّكِلُ.

Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.

7 أ بتَهِجُ وَأرقُصُ فَرَحاً بِمَحَبَّتِكَ وَلُطْفِكَ! إذِ التَفَتَّ إلَى مُعاناتِي وَأدرَكْتَ ضِيقِي.

Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

8 ل َمْ تَترُكْنِي فِي قَبضَةِ عَدُوِّي، بَلْ أطلَقْتَنِي حُرّاً.

şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

9 أ نا فِي ضِيقٍ يا اللهُ ، فَارحَمْنِي! مُتَضايِقٌ جِدّاً حَتَّى إنَّ عَينَيَّ ذَبُلَتا. حَلقِي وَبَطْنِي يُؤلِمانِنِي.

Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de întristare;

10 ا لحُزْنُ يُنهِي حَياتِي، وَفِي التَّنَهُّدِ تَضِيعُ سَنَواتِي. هُمُومِي تَنهَشُ قُوَّتِي، وَعِظامِي تَذْوِي.

mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!

11 أ عدائِي يَحتَقِرُونَنِي، كَذَلِكَ جِيرانِي. يَخافُ مِنِّي أقرِبائِي. يَرَوْنَنِي فِي الطَّرِيقِ فَيَتَجَنَّبُونَنِي.

Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.

12 ن َسِيَنِي النّاسُ كَمَيِّتٍ، أوْ كَآنِيَةٍ مَكْسُورَةٍ.

Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.

13 س َمِعْتُ الفَظائِعَ الَّتِي يُرَدِّدُها النّاسُ حَولِي، عِندَما يَتَشاوَرُونَ وَيَتَآمَرُونَ ضِدِّي، مُخَطِّطِينَ لِنَزْعِ حَياتِي.

Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.

14 أ مّا أنا يا اللهُ ، فَعَلَيكَ أتَّكِلُ. قُلْتُ: «أنتَ إلَهِي.»

Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic:,, Tu eşti Dumnezeul meu!``

15 ح َياتِي وَمُسْتَقْبَلِي بَينَ يَدَيكَ. فَخَلِّصْنِي مِنْ أعدائِيَ، وَمِنَ الَّذِينَ يَضطَهِدُونَنِي.

Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

16 ا رْضَ عَلَى عَبْدِكَ، وَفِي رَحمَتِكَ خَلِّصْنِي.

Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!

17 ا ستَغَثْتُ يا اللهُ بِكَ. وَلِهَذا لَنْ يَخِيبَ رَجائِي. أمّا الأشْرارُ فَسَيَخْزَوْنَ، وَفِي الهاوِيَةِ يَصْمُتُونَ.

Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem. Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!

18 ل ِتَخْرَسِ الألسِنَةُ الكاذِبَةُ وَالنّاسُ المُتَكَبِّرُونَ، الحاقِدُونَ الَّذِينَ بِكِبْرِياءٍ وَاحْتِقارٍ يَتَكَلَّمُونَ عَلَى الإنسانِ الصّالِحِ.

Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

19 ل َكِنَّكَ تدَّخِرُ بَرَكاتٍ عَظِيمَةً لِلَّذِينَ يَتَّقُونَكَ. وَتَفعَلُ الكَثِيرَ لَلمُتَّكِلِينَ عَلَيكَ مِنَ البَشَرِ.

O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

20 ت ُدخِلُهُمْ إلَى مَحْضَرِكَ، وَتُخفِيهِمْ عَنْ الَّذِينَ يُضْمِرُونَ لَهُمُ الأذَى. تُخَبِّئُهُمْ فِي سِتْرِكَ مِنْ هَجَماتِ مُبغِضِيهِمْ وَألْسِنَتِهِمْ.

Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.

21 أ ُبارِكُ اللهَ لِأنَّهُ أرانِي رَحمَةً عَجِيبَةً، وَأنا مُقَيَّدٌ كَمَدِينَةٍ تَحتَ الحِصارِ.

Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc'aş fi fost într'o cetate întărită.

22 ق ُلْتُ فِي خَوْفِي: «إنِّي أُبْعِدْتُ عَنْ مَحْضَرِكَ» غَيرَ أنَّكَ سَمِعْتَ تَضَرُّعاتِي، حِينَ اسْتَغَثْتُ بِكَ!

În pornirea mea nechibzuită, ziceam:,, Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.

23 أ حِبُّوا اللهَ يا أتباعَهُ المُخلِصِينَ! فَهُوَ يَحمِي الأُمَناءَ، وَيُجازِي المُتَكَبِّرِينَ ما يَستَحِقُّونَهُ، وَأكثَرَ!

Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.

24 ف َتَقَوُّوا وَتَشَجَّعُوا يا كُلَّ مَنْ يَتَرَقَّبُ مَعُونَةَ اللهِ!

Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!