1 ا لابنُ الحَكِيمُ يَستَمِعُ إلَى تَعلِيمِ أبِيهِ، أمّا المُسْتَهْزئُ فَلا يَستَمِعُ إلَى التَّأدِيبِ.

Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -

2 م ِنْ ثَمَرِ كَلامِهِ يَأكُلُ الإنسانُ ما هُوَ صالِحٌ، وَالغادِرُونَ يَشتَهُونَ العُنفَ وَالظُّلْمَ.

Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -

3 م َنْ يَحرِصْ عَلَى كَلامِهِ يَحرِصْ عَلَى حَياتِهِ، وَالَّذِي يَتَكَلَّمُ كَثِيراً يُدَمَّرُ.

Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -

4 ا لكَسْلانُ يَشتَهِي وَلَكِنَّهُ لا يَحصُلُ عَلَى شَيءٍ، أمّا المُجتَهِدُ فَيَحصُلُ عَلَى مُبتَغاهُ.

Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -

5 ا لبارُّ يَكرَهُ الكَذِبَ، أمّا الشِّرِّيرُ فَيَتَصَرَّفُ بِطَرِيقَةٍ مُخزِيَةٍ.

Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -

6 ا لبِرُّ يَحرُسُ الإنسانَ الَّذِي يَحيا بِصِدقٍ وَاسْتِقامةٍ، وَالشَّرُّ يُسقِطُ الخاطِئَ.

Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -

7 ي ُوجَدُ إنسانٌ يَتَظاهَرُ بِالغِنَى وَهُوَ لا يَملِكُ شَيئاً، وَآخَرُ يَتَظاهَرُ بِالفَقرِ، مَعَ أنَّهُ يَملِكُ ثَروَةً عَظِيمَةً.

Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -

8 ث َروَةُ الإنسانِ فِديَةٌ لِحَياتِهِ، أمّا الفَقِيرُ فَلا يَسْمَعُ التَّهدِيدَ.

Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -

9 ي َسْطَعُ نُورُ الأبرارِ، أمّا الأشرارُ فَيَنطَفِئُ مِصباحُهُمْ.

Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -

10 ا لكِبرِياءُ تُؤَدِّي إلَى الخِلافِ، أمّا الحِكْمَةُ فَمَعِ الَّذِينَ يأخُذُونَ بِالنَّصِيحَةِ.

Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -

11 ا لغِنَى الَّذِي يَأتِي بِالغِشِّ وَالأساليبِ البَطّالةِ سَيَتَناقَصُ، أمّا الَّذِي يَجمَعُ الثَّروَةَ بِتَعَبِهِ فيَسْتَغْنِيَ.

Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -

12 ا لرَّغبَةُ المُؤَجَّلَةُ تُسَبِّبُ المَرَضَ لِلقَلبِ، وَالأُمنِيَةُ المُتَحَقِّقَةُ تُعطِي حَياةً.

O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -

13 م َنْ يَرفُضِ التَّعلِيمَ يُعَرِّضْ نَفْسَهُ للخَرابِ، وَمَنْ يَلتَزِمْ بِالوَصِيَّةِ يُكافَأْ.

Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -

14 ت َعلِيمُ الحَكِيمِ يُنبُوعُ حَياةٍ حَتَّى يَبتَعِدَ الإنسانُ عَنْ فِخاخِ المَوتِ.

Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -

15 ا لتَّفكَيرُ الصّالِحُ وَالسَّليمُ يُعطِي نِعْمَةً، أمّا طَرِيقُ الغادِرِينَ فَصَعْبٌ.

O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -

16 ي َسلُكُ النَّبِيهُ وَفْقَ مَعرِفَتِهِ، أمّا الأحْمَقُ فَيَكَشِفُ غَباءَهُ.

Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -

17 ا لمَبعُوثُ الشِّرِّيرُ يُسَبِّبُ المَشاكِلَ، أمّا الرَّسُولُ الأمِينُ فَيُعطِي شِفاءً.

Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -

18 م َنْ يَتَجاهَلِ التَّعلِيمَ سَيُصِيبُهُ الفَقرُ وَالذُّلُّ، أمّا مَنْ يَقبَلِ التَّوبِيخَ فَسَيُكَرَّمُ.

Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -

19 ا لرَّغبَةُ المُجابَةُ تُفرِحُ النَّفسَ، أمّا الأغبِياءَ فَيَكرَهُونَ الابتِعادَ عَنِ الشَّرِّ.

Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -

20 م َنْ يُصادِقِ الحَكِيمَ يَصبِحْ حَكِيماً، وَمَنْ يُرافِقُ الأغبِياءَ فَسَيُعانِي.

Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -

21 ا لضِّيقُ يُلاحِقُ الخُطاةَ، أمّا الأبْرارُ فَمُكافَأَتُهُمُ الخَيرُ.

Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

22 ا لرَّجُلُ الصّالِحُ يَترُكُ مِيراثاً لأحفادِهِ، وَغِنَى الأشرارِ يَأخُذُهُ الأبرارُ.

Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -

23 أ رْضُ الفَقِيرِ المَحرُوثَةُ قَدْ تُنتِجُ غَلَّةً، وَلَكِنَّ الظُّلْمَ يَسلُبُها.

Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -

24 م َنْ يَمنَعُ عَصا التَّأدِيبِ عِنْ ابْنِهِ فَإنَّهُ يَكرَهُهُ، وَمَنْ يُحِبُّ ابْنَهُ يَسْعَى إلَى تأديبِهِ.

Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -

25 ا لبارُّ يَأكُلُ حَتَّى يَشبَعُ، أمّا بَطنُ الشِّرِّيرِ فَيَبقَى فارِغاً.

Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -