1 ف َأجابَ أيُّوبُ:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 « استَمَعتُ إلَى هَذِهِ الأفكارِ كُلَّها، وَكُلُّكُمْ مُعَزُّونَ مُتْعِبُونَ.

Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

3 أ َما مِنْ نِهايَةٍ لِهَذا الكَلامِ الفارِغِ؟ فَما الَّذِي يُزعِجُكُمْ فَتُضْطَرُّونَ لِلكَلامِ؟

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

4 ل َوْ كَنتُمْ مَكانِي، لَكُنتُ أستَطِيعُ أنا أيضاً أنْ أتَكَلَّمَ مِثلَكُمْ. أُهاجِمُكُمْ بِالِاتِّهاماتِ، وَأهُزُّ رَأسِي لَكُمْ.

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

5 « لَكِنِّي كُنتُ سَأُشَجِّعُكُمْ بِكَلِماتِي، وَأُخَفِّفُ أوجاعَكُمْ بِكَلامٍ مُعَزٍّ.

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

6 « إنْ تَكَلَّمْتُ، لا يَخِفُّ ألَمِي، وَإنِ امتَنَعْتُ عَنِ الكَلامِ، لا يَتَوَقَفُ.

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

7 ه ا هُوَ اللهُ يُضعِفُنِي، ألَمْ تُدَمِّرْ يا اللهُ كُلَّ أهلِي؟

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

8 م َلأتَ وَجهِي بِالتَّجاعِيدِ، فَصارَ هَذا شاهِداً ضِدِّي. قامَ جِسْمِي الهَزِيلُ لِيَشهَدَ عَن ذَنبِي.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

9 « يُهاجِمُنِي فِي غَضَبِهِ وَيُمَزِّقُنِي، وَهُوَ يَصِّرُّ بِأسنانِهِ عَلَيَّ. وَيَنظُرُ إلَيَّ عَدُوِّي بِكُرْهٍ.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

10 ي َفتَحُ النّاسُ أفواهَهُمْ لِيَفتَرِسُونِي. لَطَمُونِي عَلَى وَجهِي استِهزاءً، وَاصطَفُّوا مَعاً ضِدِّي.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

11 أ سلَمَنِي اللهُ إلَى الشِّرِّيرِ، وَرَمانِي بَينَ يَدَي الأشْرارِ.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

12 ك ُنتُ مُرتاحاً فَحَطَّمَنِي. أمسَكَ بِرَقَبَتِي وَكَسَّرَنِي تَكسِيراً. نَصَبَنِي لَهُ هَدَفاً،

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

13 و َأحاطَ بِي رُماةُ سِهامِهِ. شَقَّ كُلْيَتَيَّ شَقّاً دُونَ شَفَقَةٍ. يَسكُبُ مَرارَتِي عَلَى الأرْضِ.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

14 ي َسحَقُنِي مَرَّةً بَعدَ مَرَّةٍ، وَيَهجُمُ عَلَيَّ كَمُقاتِلٍ.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

15 « لَبِستُ خَيْشاً عَلَى جِلْدِي، وَمَرَّغتُ كِبرِيائِي فِي التُّرابِ.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

16 ا حمَرَّ وَجهِي مِنَ البُكاءِ، وَبَدَتْ حَولَ عَينَيَّ دَوائِرُ سَوداءُ.

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

17 م َعَ أنَّ يَدَيَّ لَمْ تُسِيئا لأحَدٍ، وَصَلاتِي نَقِيَّةٌ.

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18 « لا تُغَطِّي دَمِي يا أرْضُ، وَلا تَمنَعِي صَرَخاتِي مِنْ أنْ تُسمَعَ.

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

19 ا لآنَ يُوجَدُ شاهِدٌ فِي السَّماءِ، وَدَلِيلُ بَراءَتِي فِي الأعالِي.

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

20 ص احِبِي يُدافِعُ عَنِّي، بَينَما تَذْرِفُ عَينايَ الدُمُوعَ للهِ.

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

21 س َيُحاجِجُ عَنِّي فِي حَضْرَةِ اللهِ، كَإنسانٍ يُدافِعُ عَنْ صَدِيقِهِ.

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

22 « لأنَّهُ بَعْدَ سَنَواتٍ قَلِيلَةٍ، سَأمضِي فِي طَرِيقٍ لا أعُودَ مِنها.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.