1 أ ُبارِكُ اللهَ ، صَخرَتِي. الَّذِي يُدَرِّبُ يَدَيَّ عَلَى القِتالِ، وَأصابِعِي عَلَى الحَربِ.

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

2 ه ُوَ مَحَبَّتِي وَحِصنِي، مَلْجَأِي وَمُنقِذِي وَتُرسِي. إلَيهِ ألجَأُ، فَيَخضَعُ شَعبِي تَحتِي.

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

3 ي ا اللهُ ، ما هُوَ الإنسانُ حَتَّى تَهتَمَّ بِهِ؟ وَما هُوَ مَولُودُ البَشَرِ لِكَي تُلاحِظَهُ؟

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

4 ك َبُخارٍ هُوَ الإنسانُ يَتَبَدَّدُ سَرِيعاً وَيَختَفِي. كَظِلِّ عابِرٍ حَياتُهُ.

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

5 ش ُقَّ السَّماواتِ، يا اللهُ ، وَانزِلْ. المِسِ الجِبالَ فَتَتَفَجَّرَ دُخاناً.

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

6 ا ضرِبْ بِالبُرُوقِ أعدائِيَ وَشَتِّتْهُمْ. أرسِلْ عَلَيهِمْ سِهامَ صَواعِقِكَ وَأربِكْهُمْ.

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

7 ا نزِلْ مِنَ السَّماءِ، يا اللهُ، وَنَجِّنِي! انشِلْنِي مِنْ هَذِهِ المِياهِ القَوِيَّةِ، مِنْ هَؤُلاءِ الغُرَباءِ خَلِّصْنِي.

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

8 خ َلِّصْنِي مِنْ ذَوِي الوُعُودِ الكاذِبَةِ، وَالحالِفِينَ بِالباطِلِ.

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

9 ل َكَ، يا اللهُ، أُرَنِّمُ تَرنِيمَةً جَدِيدَةً، سَأُرَنِّمُ لَكَ عَلَى قِيثارَتِي بِعَشْرَةِ أوتارٍ!

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10 أ نتَ مَنْ يُخَلِّصُ المُلُوكَ وَيُنَجِّي عَبدَهُ، داوُدَ، مِنْ سَيفِ الأشرارِ.

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

11 ف َخَلِّصنِي مِنَ الغُرَباءِ ذَوِي الوُعُودِ الكاذِبَةِ، وَالحالِفِينَ بِالباطِلِ.

izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

12 أ مّا نَحنُ، فَأولادُنا يَنمُونَ فِي شَبابِهِمْ كَأشجارٍ قَوِيَّةٍ. وَبَناتُنا كَأعمِدَةِ زَوايا مَنحُوتَةٍ لِبِناءِ قَصْرٍ.

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

13 م َخازِنُ حُبُوبِنا مَلآنَةٌ مِنْ كُلِّ صِنفٍ وَالخِرافُ فِي حُقُولِنا أُلوفٌ وَمِئاتُ الأُلُوفِ.

Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

14 ج ُنُودُنا مُسَلَّحُونَ، وَما مِنْ ثَغَراتٍ فِي أسوارِ المَدِينَةِ. لا مَنْ يَخرُجُ إلَى الحَربِ، وَلا مَنْ يَبكِي عَلَى فَقِيدٍ فِي شَوارِعِنا.

viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

15 ه َنِيئاً لِلَّذِينَ يَنعَمُونَ بِهَذا. هَنِيئاً لِلَّذِينَ إلَهُهُمْ هُوَ يهوه.

Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!