1 B endito sea el Señor, mi roca, que adiestra mis manos para la guerra, y mis dedos para la batalla.

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

2 M isericordia mía y fortaleza mía, mi baluarte y mi libertador, escudo mío en quien me he refugiado, el que sujeta a mi pueblo debajo de mí.

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

3 O h Señor, ¿qué es el hombre para que tú lo tengas en cuenta, o el hijo del hombre para que pienses en él?

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

4 E l hombre es semejante a un soplo; sus días son como una sombra que pasa.

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

5 O h Señor, inclina tus cielos y desciende; toca los montes para que humeen.

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

6 D espide relámpagos y dispérsalos; lanza tus flechas y confúndelos.

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

7 E xtiende tu mano desde lo alto; rescátame y líbrame de las muchas aguas, de la mano de extranjeros

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

8 c uya boca habla falsedad y cuya diestra es diestra de mentira.

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

9 O h Dios, un cántico nuevo te cantaré; con arpa de diez cuerdas cantaré alabanzas a ti,

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10 e l que da la victoria a los reyes, el que rescata a David su siervo de espada maligna.

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

11 R escátame y líbrame de la mano de extranjeros, cuya boca habla falsedad, y cuya diestra es diestra de mentira.

izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

12 S ean nuestros hijos en su juventud como plantíos florecientes, y nuestras hijas como columnas de esquinas labradas como las de un palacio.

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

13 E stén llenos nuestros graneros, suministrando toda clase de sustento, y nuestros rebaños produzcan miles y diez miles en nuestros campos.

Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

14 E sté cargado nuestro ganado, sin fracasos y sin pérdida, y no haya gritos en nuestras calles.

viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

15 B ienaventurado el pueblo a quien así le sucede; bienaventurado el pueblo cuyo Dios es el Señor.

Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!