1 O ye, oh Señor, una causa justa; atiende a mi clamor; presta oído a mi oración, que no es de labios engañosos.

(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

2 Q ue mi vindicación venga de tu presencia; que tus ojos vean con rectitud.

Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

3 T ú has probado mi corazón, me has visitado de noche; me has puesto a prueba y nada hallaste; he resuelto que mi boca no peque.

Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

4 E n cuanto a las obras de los hombres, por la palabra de tus labios yo me he guardado de las sendas de los violentos.

Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

5 M is pasos se han mantenido firmes en tus senderos. No han resbalado mis pies.

paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

6 Y o te he invocado, oh Dios, porque tú me responderás; inclina a mí tu oído, escucha mi palabra.

Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

7 M uestra maravillosamente tu misericordia, tú que salvas a los que se refugian a tu diestra huyendo de los que se levantan contra ellos.

Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

8 G uárdame como a la niña de tus ojos; escóndeme a la sombra de tus alas

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

9 d e los impíos que me despojan, de mis enemigos mortales que me rodean.

de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

10 H an cerrado su insensible corazón; hablan arrogantemente con su boca.

Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

11 A hora nos han cercado en nuestros pasos; fijan sus ojos para echar nos por tierra,

Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

12 c omo león que ansía despedazar, como leoncillo que acecha en los escondrijos.

Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

13 L evántate, Señor, sal a su encuentro, derríbalo; con tu espada libra mi alma del impío,

Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

14 d e los hombres, con tu mano, oh Señor, de los hombres del mundo, cuya porción está en esta vida, y cuyo vientre llenas de tu tesoro; se llenan de hijos, y dejan lo que les sobra a sus pequeños.

Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

15 E n cuanto a mí, en justicia contemplaré tu rostro; al despertar, me saciaré cuando contemple tu imagen.

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.