1 Y o dije: Guardaré mis caminos, para no pecar con mi lengua; guardaré mi boca como con mordaza, mientras el impío esté en mi presencia.

(Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,, Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

2 E nmudecí y callé; guardé silencio aun acerca de lo bueno, y se agravó mi dolor.

Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.

3 A rdía mi corazón dentro de mí; mientras meditaba, se encendió el fuego; entonces dije con mi lengua:

Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:

4 S eñor, hazme saber mi fin, y cuál es la medida de mis días, para que yo sepa cuán efímero soy.

Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.``

5 H e aquí, tú has hecho mis días muy breves, y mi existencia es como nada delante de ti; ciertamente todo hombre, aun en la plenitud de su vigor, es sólo un soplo. (Selah )

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

6 S í, como una sombra anda el hombre; ciertamente en vano se afana; acumula riquezas, y no sabe quién las recogerá.

Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

7 Y ahora, Señor, ¿qué espero? En ti está mi esperanza.

Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea

8 L íbrame de todas mis transgresiones; no me hagas la burla de los necios.

Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

9 M udo me he quedado, no abro la boca, porque tú eres el que ha obrado.

Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

10 Q uita de mí tu plaga; por la dureza de tu mano estoy pereciendo.

Abate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.

11 C on castigos corriges al hombre por su iniquidad; como la polilla, consumes lo que es más precioso para él; ciertamente, todo hombre es sólo un soplo. (Selah)

Tu pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

12 E scucha mi oración, oh Señor, y presta oído a mi clamor; no guardes silencio ante mis lágrimas; porque extranjero soy junto a ti, peregrino, como todos mis padres.

Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

13 A parta de mí tu mirada, para poder alegrarme, antes de que me vaya de aquí, y ya no exista.

Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!