1 Y o dije: Miraré por mis caminos, para no pecar con mi lengua; guardaré mi boca con freno, entre tanto que el impío fuere contra mí.

(Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,, Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

2 E nmudecí en silencio, me callé aun de lo bueno; y se alborotó mi dolor.

Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.

3 S e enardeció mi corazón dentro de mí; en mi meditación se encendió fuego; y hablé con mi lengua:

Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:

4 H azme saber, SEÑOR, mi fin, y cuánta sea la medida de mis días; sepa yo cuánto tengo de ser del mundo.

Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.``

5 H e aquí como a palmos diste a mis días, y mi edad es como nada delante de ti; ciertamente es completa vanidad todo hombre que vive. (Selah.)

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

6 C iertamente en tinieblas anda el hombre; ciertamente en vano se inquieta; amontona, y no sabe quién lo cogerá.

Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

7 ¶ Y ahora, Señor, ¿qué esperaré? Mi esperanza en ti está.

Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea

8 L íbrame de todas mis rebeliones; no me pongas por escarnio del loco.

Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

9 E nmudecí, no abrí mi boca; porque tú lo hiciste.

Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

10 Q uita de sobre mí tu plaga; de la guerra de tu mano soy consumido.

Abate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.

11 C on castigos sobre la iniquidad corriges al hombre, y haces consumirse como de polilla su grandeza; ciertamente vanidad es todo hombre. (Selah.)

Tu pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

12 O ye mi oración, oh SEÑOR, y escucha mi clamor; no calles ante mis lágrimas; porque peregrino soy contigo, y advenedizo, como todos mis padres.

Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

13 D éjame estar delante de ti, y tomaré fuerzas, antes que vaya y perezca.

Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!