1 M as ahora los más mozos de días que yo, se ríen de mí; cuyos padres yo desdeñara ponerlos con los perros de mi ganado.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

2 P orque ¿para qué yo habría menester la fuerza de sus manos, en los cuales pereció el tiempo?

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

3 P or causa de la pobreza y del hambre andaban solos; huían a la soledad, al lugar tenebroso, asolado y desierto.

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4 Q ue cogían malvas entre los arbustos, y raíces de enebro para su comida.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

5 E ran echados de entre los hombres, y todos les daban gritos como al ladrón.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 H abitaban en las barrancas de los arroyos, en las cavernas de la tierra, y en las piedras.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

7 B ramaban entre las matas, y se congregaban debajo de las espinas.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

8 H ijos de locos, y hombres sin nombre, más bajos que la misma tierra.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

9 Y ahora yo soy su canción, y soy hecho a ellos refrán.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10 M e abominan, se alejan de mí, y aun de mi rostro no detuvieron su saliva.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

11 P orque Dios desató mi cuerda, y me afligió, por eso se desenfrenaron delante de mi rostro.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

12 A la mano derecha se levantaron los jóvenes; empujaron mis pies, y pisaron sobre mí las sendas de su destrucción.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

13 M i senda derribaron, se aprovecharon de mi quebrantamiento, contra los cuales no hubo ayudador.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14 V inieron como por portillo ancho, se revolvieron por mi calamidad.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

15 S e han revuelto turbaciones sobre mí; combatieron como viento mi voluntad, y mi salud como nube que pasa.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16 Y ahora mi alma está derramada en mí; días de aflicción se apoderan de mí.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

17 D e noche taladra sobre mí mis huesos, y mis pulsos no reposan.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18 C on la grandeza de la fuerza del dolor mi vestidura es mudada; me ciñe como el cuello de mi ropa.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19 M e derribó en el lodo, y soy semejante al polvo, y a la ceniza.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

20 C lamo a ti, y no me oyes; me presento, y no me atiendes.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21 T e has vuelto cruel para mí; con la fortaleza de tu mano me odias.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

22 M e levantaste, y me hiciste cabalgar sobre el viento, y derretiste en mí el ser.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23 P orque yo conozco que me conduces a la muerte; y a la casa determinada a todo viviente.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

24 M as él no extenderá la mano contra el sepulcro; ¿clamarán por ventura los sepultados cuando él los quebrantare?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25 ¿ Por ventura no lloré yo al afligido? Y mi alma ¿no se entristeció sobre el menesteroso?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

26 C uando esperaba el bien, entonces me vino el mal; y cuando esperaba la luz, vino la oscuridad.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

27 M is entrañas hierven, y no reposan; días de aflicción me han sobrecogido.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

28 D enegrido anduve, y no por el sol; me he levantado en la congregación, y clamé.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

29 H e venido a ser hermano de los dragones, y compañero de los búhos.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30 M i piel está denegrida sobre mí, y mis huesos se secaron con ardentía.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

31 S e ha tornado mi arpa en luto, y mi órgano en voz de lamentadores.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.