1 « Salmo di Davide.» Benedetto sia l'Eterno, la mia rocca, che ammaestra le mie mani alla guerra e le mie dita alla battaglia.

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

2 E gli è la mia grazia e la mia fortezza, il mio alto rifugio e il mio liberatore, il mio scudo in cui mi rifugio, colui che rende sottomesso a me il mio popolo.

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

3 O Eterno, che cosa è l'uomo perché te ne curi, o il figlio dell'uomo perché tu ne tenga conto?

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

4 L 'uomo è come un soffio e i suoi giorni sono come l'ombra che passa.

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

5 A bbassa i tuoi cieli, o Eterno, e discendi, ed essi fumeranno.

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

6 L ancia i fulmini e disperdili, scaglia le tue frecce e mettili in fuga.

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

7 S tendi la tua mano dall'alto, salvami e liberami dalle grandi acque e dalla mano degli stranieri,

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

8 l a cui bocca proferisce menzogna e la cui destra è destra d'inganno.

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

9 O DIO, ti canterò un nuovo cantico, canterò le tue lodi su un'arpa a dieci corde.

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10 T u, che dai vittoria ai re e che liberi il tuo servo Davide dalla spada funesta,

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

11 s alvami e liberami dalla mano degli stranieri, la cui bocca proferisce menzogna e la cui destra è destra d'inganno.

izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

12 I nostri figli nella loro giovinezza siano come piante rigogliose, e le nostre figlie siano come colonne d'angolo, ben scolpite per adornare un palazzo.

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

13 I nostri granai siano ricolmi e forniscano ogni specie di beni; le nostre greggi si riproducano a migliaia e a decine di migliaia nelle nostre campagne;

Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

14 i nostri buoi tirino pesanti carichi e non vi sia alcuna irruzione, né sortita, né grido nelle nostre piazze.

viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

15 B eato il popolo che è in tale stato; beato il popolo il cui DIO è l'Eterno.

Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!