1 N on grida forse la sapienza, e la prudenza non fa sentire la sua voce?

Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

2 E ssa sta in piedi in cima alle alture, lungo la strada, agli incroci delle vie;

Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

3 g rida presso le porte, all'ingresso della città, sulla soglia delle porte:

şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

4 « Mi rivolgo a voi, o uomini, e la mia voce è indirizzata ai figli dell'uomo.

Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

5 I ntendete, o semplici, la prudenza e voi stolti, abbiate un cuore assennato.

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

6 A scoltate, perché parlerò di cose importanti, e le mie labbra si apriranno per dire cose giuste.

Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

7 P oiche la mia bocca proclamerà la verità; l'empietà è un abominio alle mie labbra,

Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

8 T utte le parole della mia bocca sono giuste, in esse non c'è niente di tortuoso e perverso,

Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

9 S ono tutte rette per chi ha intendimento e giuste per quelli che hanno trovato la conoscenza,

Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

10 R icevete il mio ammaestramento e non l'argento, la conoscenza invece dell'oro scelto,

Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

11 p erchè la sapienza vale piú delle perle, e tutte le cose che uno può desiderare non l'eguagliano.

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

12 I o, la sapienza, sto con la prudenza e trovo la conoscenza della riflessione.

Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

13 I l timore dell'Eterno è odiare il male; io odio la superbia, l'arroganza, la via malvagia e la bocca perversa.

Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

14 A me appartiene il consiglio e la vera sapienza; io sono l'intelligenza, a me appartiene la forza.

Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

15 P er mio mezzo regnano i re e i principi deliberano la giustizia.

Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

16 P er mio mezzo governano i capi, i nobili tutti i giudici della terra.

Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

17 I o amo quelli che mi amano, e quelli che mi cercano diligentemente mi trovano,

Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

18 C on me sono ricchezze e gloria, la ricchezza che dura e la giustizia.

Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

19 I l mio frutto è migliore dell'oro, sí, dell'oro fino e il mio prodotto piú dell'argento scelto.

Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

20 I o cammino nella via della giustizia in mezzo ai sentieri dell'equità,

Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

21 p er far ereditare la vera ricchezza a quelli che mi amano e per riempire i loro tesori.

ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

22 L 'Eterno mi possedette al principio della sua via, prima delle sue opere piú antiche.

Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23 F ui stabilita dall'eternità, dal principio, prima che la terra fosse.

Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

24 F ui prodotta quando non c'erano ancora gli abissi, quando non c'erano sorgenti rigurgitanti d'acqua.

Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

25 F ui prodotta prima che le fondamenta dei monti fossero consolidate prima delle colline,

am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

26 q uando non aveva ancora fatto né la terra né i campi né le prime zolle della terra.

cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

27 Q uando egli fissava i cieli, io ero là; quando tracciava un cerchio sulla superficie dell'abisso,

Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

28 q uando rendeva stabili i cieli di sopra, quando rafforzava le fonti dell'abisso,

cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

29 q uando assegnava al mare il suo limite perché le acque non oltrepassassero il suo comando, quando stabiliva le fondamenta della terra,

cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

30 I o ero presso di lui come un architetto, ero ogni giorno la sua delizia, rallegrandomi ogni momento davanti a lui

eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

31 m i rallegravo nella parte abitabile del mondo e trovavo il mio diletto con i figli degli uomini.

jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

32 O ra dunque, figli, ascoltatemi; beati quelli che osservano le mie vie!

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

33 A scoltate l'ammaestramento e siate saggi, e non respingetelo!

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

34 B eato l'uomo che mi ascolta, vegliando ogni giorno alle mie porte e custodendo gli stipiti delle mie porte.

Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

35 P oiché chi mi trova, trova la vita, e ottiene favore dall'Eterno.

Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

36 M a chi pecca contro di me, fa male a se stesso; tutti quelli che mi odiano amano la morte».

Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.