1 « Sono nauseato della mia vita; darò libero sfogo al mio lamento, parlando nell'amarezza dell'anima mia!

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 D irò a Dio: "Non condannarmi! Fammi sapere perché contendi con me.

Eu zic lui Dumnezeu:, Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3 T i par bene opprimere, disprezzare l'opera delle tue mani e mostrarti favorevole ai disegni dei malvagi?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4 H ai tu occhi di carne, o vedi anche tu come vede l'uomo?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

5 S ono forse i tuoi giorni come i giorni di un mortale, i tuoi anni come i giorni di un uomo?

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6 p erché tu debba indagare sulla mia colpa e andare in cerca del mio peccato,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

7 p ur sapendo che non sono colpevole e che non c'è nessuno che mi può liberare dalla tua mano?

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

8 L e tue mani mi hanno fatto e plasmato tutt'insieme, ma ora vorresti distruggermi.

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

9 R icordati, ti prego, che mi hai plasmato come argilla, e che mi farai ritornare in polvere!

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

10 N on mi hai forse versato come il latte, e fatto coagulare come il formaggio?

Nu m'ai muls ca laptele?

11 T u mi hai rivestito di pelle e di carne, e mi hai intessuto di ossa e di nervi.

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

12 M i hai concesso vita e benevolenza, e la tua provvidenza ha vegliato sul mio spirito,

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

13 m a nascondevi queste cose nel tuo cuore; ora so che pensavi questo.

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

14 S e pecco, tu mi tieni d'occhio e non mi lasci impunito della mia colpa.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

15 S e sono malvagio, guai a me! Anche se fossi giusto, non oserei alzare il capo, sazio come sono d'ignominia e vedendo la mia miseria.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

16 S e alzo il capo, tu mi dai la caccia come un leone, compiendo nuovamente meraviglie contro di me.

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

17 T u rinnovi i tuoi testimoni contro di me, accresci la tua ira contro di me e truppe sempre fresche mi assalgono.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18 P erché dunque mi hai fatto uscire dal grembo? Fossi morto, senza che alcun occhio mi avesse visto!

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

19 S arei stato come se non fossi mai esistito, portato dal grembo alla tomba.

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

20 N on sono forse pochi i miei giorni? Smettila dunque, lasciami stare, perché possa riprendermi un po'

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

21 p rima che me ne vada per non tornare piú, verso la terra di tenebre e di ombra di morte,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22 t erra di oscurità e di grandi tenebre di ombra di morte e senza alcun ordine dove persino la luce è come le tenebre"». Primo discorso di Zofar: Dio trascende la conoscenza dell'uomo. Invito a Giobbe a ravvedersi

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``