1 “ My soul is weary of my life. I will give free course to my complaint. I will speak in the bitterness of my soul.

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 I will tell God, ‘Do not condemn me. Show me why you contend with me.

Eu zic lui Dumnezeu:, Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3 I s it good to you that you should oppress, that you should despise the work of your hands, and smile on the counsel of the wicked?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4 D o you have eyes of flesh? Or do you see as man sees?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

5 A re your days as the days of mortals, or your years as man’s years,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6 t hat you inquire after my iniquity, and search after my sin?

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

7 A lthough you know that I am not wicked, there is no one who can deliver out of your hand.

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

8 “ ‘Your hands have framed me and fashioned me altogether, yet you destroy me.

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

9 R emember, I beg you, that you have fashioned me as clay. Will you bring me into dust again?

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

10 H aven’t you poured me out like milk, and curdled me like cheese?

Nu m'ai muls ca laptele?

11 Y ou have clothed me with skin and flesh, and knit me together with bones and sinews.

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

12 Y ou have granted me life and loving kindness. Your visitation has preserved my spirit.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

13 Y et you hid these things in your heart. I know that this is with you:

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

14 i f I sin, then you mark me. You will not acquit me from my iniquity.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

15 I f I am wicked, woe to me. If I am righteous, I still shall not lift up my head, being filled with disgrace, and conscious of my affliction.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

16 I f my head is held high, you hunt me like a lion. Again you show yourself powerful to me.

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

17 Y ou renew your witnesses against me, and increase your indignation on me. Changes and warfare are with me.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18 “ ‘Why, then, have you brought me out of the womb? I wish I had given up the spirit, and no eye had seen me.

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

19 I should have been as though I had not been. I should have been carried from the womb to the grave.

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

20 A ren’t my days few? Cease then. Leave me alone, that I may find a little comfort,

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

21 b efore I go where I shall not return from, to the land of darkness and of the shadow of death;

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22 t he land dark as midnight, of the shadow of death, without any order, where the light is as midnight.’”

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``