1 “ I loathe my own life; I will give full vent to my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 “ I will say to God, ‘ Do not condemn me; Let me know why You contend with me.

Eu zic lui Dumnezeu:, Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3 ‘ Is it right for You indeed to oppress, To reject the labor of Your hands, And to look favorably on the schemes of the wicked?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4 ‘ Have You eyes of flesh? Or do You see as a man sees?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

5 ‘ Are Your days as the days of a mortal, Or Your years as man’s years,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6 T hat You should seek for my guilt And search after my sin?

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

7 ‘ According to Your knowledge I am indeed not guilty, Yet there is no deliverance from Your hand.

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

8 ‘ Your hands fashioned and made me altogether, And would You destroy me?

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

9 ‘ Remember now, that You have made me as clay; And would You turn me into dust again?

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

10 ‘ Did You not pour me out like milk And curdle me like cheese;

Nu m'ai muls ca laptele?

11 C lothe me with skin and flesh, And knit me together with bones and sinews?

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

12 ‘ You have granted me life and lovingkindness; And Your care has preserved my spirit.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

13 ‘ Yet these things You have concealed in Your heart; I know that this is within You:

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

14 I f I sin, then You would take note of me, And would not acquit me of my guilt.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

15 ‘ If I am wicked, woe to me! And if I am righteous, I dare not lift up my head. I am sated with disgrace and conscious of my misery.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

16 ‘ Should my head be lifted up, You would hunt me like a lion; And again You would show Your power against me.

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

17 ‘ You renew Your witnesses against me And increase Your anger toward me; Hardship after hardship is with me.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18 ‘ Why then have You brought me out of the womb? Would that I had died and no eye had seen me!

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

19 ‘ I should have been as though I had not been, Carried from womb to tomb.’

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

20 “ Would He not let my few days alone? Withdraw from me that I may have a little cheer

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

21 B efore I go— and I shall not return— To the land of darkness and deep shadow,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22 T he land of utter gloom as darkness itself, Of deep shadow without order, And which shines as the darkness.”

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``