1 T hen Solomon formed a marriage alliance with Pharaoh king of Egypt, and took Pharaoh’s daughter and brought her to the city of David until he had finished building his own house and the house of the Lord and the wall around Jerusalem.

Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus -o în cetatea lui David, pînă şi -a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

2 T he people were still sacrificing on the high places, because there was no house built for the name of the Lord until those days.

Poporul nu aducea jertfe decît pe înălţimi, căci pînă pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.

3 N ow Solomon loved the Lord, walking in the statutes of his father David, except he sacrificed and burned incense on the high places.

Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.

4 T he king went to Gibeon to sacrifice there, for that was the great high place; Solomon offered a thousand burnt offerings on that altar.

Împăratul s'a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.

5 I n Gibeon the Lord appeared to Solomon in a dream at night; and God said, “ Ask what you wish Me to give you.” Solomon’s Prayer

La Gabaon, Domnul S'a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i -a zis:,, Cere ce vrei să-ţi dau.``

6 T hen Solomon said, “ You have shown great lovingkindness to Your servant David my father, according as he walked before You in truth and righteousness and uprightness of heart toward You; and You have reserved for him this great lovingkindness, that You have given him a son to sit on his throne, as it is this day.

Solomon a răspuns:,, Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

7 N ow, O Lord my God, You have made Your servant king in place of my father David, yet I am but a little child; I do not know how to go out or come in.

Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.

8 Y our servant is in the midst of Your people which You have chosen, a great people who are too many to be numbered or counted.

Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.

9 S o give Your servant an understanding heart to judge Your people to discern between good and evil. For who is able to judge this great people of Yours?” God’s Answer

Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!``

10 I t was pleasing in the sight of the Lord that Solomon had asked this thing.

Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

11 G od said to him, “Because you have asked this thing and have not asked for yourself long life, nor have asked riches for yourself, nor have you asked for the life of your enemies, but have asked for yourself discernment to understand justice,

Şi Dumnezeu a zis:,, Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

12 b ehold, I have done according to your words. Behold, I have given you a wise and discerning heart, so that there has been no one like you before you, nor shall one like you arise after you.

voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n'a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

13 I have also given you what you have not asked, both riches and honor, so that there will not be any among the kings like you all your days.

Mai mult, îţi voi da şi ce n'ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.

14 I f you walk in My ways, keeping My statutes and commandments, as your father David walked, then I will prolong your days.”

Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.``

15 T hen Solomon awoke, and behold, it was a dream. And he came to Jerusalem and stood before the ark of the covenant of the Lord, and offered burnt offerings and made peace offerings, and made a feast for all his servants. Solomon Wisely Judges

Solomon s'a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s'a întors la Ierusalim, şi s'a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

16 T hen two women who were harlots came to the king and stood before him.

Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s'au înfăţişat înaintea lui.

17 T he one woman said, “Oh, my lord, this woman and I live in the same house; and I gave birth to a child while she was in the house.

Una din femei a zis:,, Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă.

18 I t happened on the third day after I gave birth, that this woman also gave birth to a child, and we were together. There was no stranger with us in the house, only the two of us in the house.

După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă.

19 T his woman’s son died in the night, because she lay on it.

Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.

20 S o she arose in the middle of the night and took my son from beside me while your maidservant slept, and laid him in her bosom, and laid her dead son in my bosom.

Ea s'a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l -a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l -a culcat la sînul meu.

21 W hen I rose in the morning to nurse my son, behold, he was dead; but when I looked at him carefully in the morning, behold, he was not my son, whom I had borne.”

Dimineaţa, m'am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M'am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care -l născusem.``

22 T hen the other woman said, “No! For the living one is my son, and the dead one is your son.” But the first woman said, “No! For the dead one is your son, and the living one is my son.” Thus they spoke before the king.

Cealaltă femeie a zis:,, Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.`` Dar cea dintîi a răspuns:,, Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.`` Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.

23 T hen the king said, “ The one says, ‘This is my son who is living, and your son is the dead one’; and the other says, ‘No! For your son is the dead one, and my son is the living one.’”

Împăratul a zis:,, Una zice:, Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.` Şi cealaltă zice:, Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.``

24 T he king said, “Get me a sword.” So they brought a sword before the king.

Apoi a adăugat:,, Aduceţi-mi o sabie.`` Au adus o sabie înaintea împăratului.

25 T he king said, “Divide the living child in two, and give half to the one and half to the other.”

Şi împăratul a zis:,, Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.``

26 T hen the woman whose child was the living one spoke to the king, for she was deeply stirred over her son and said, “Oh, my lord, give her the living child, and by no means kill him.” But the other said, “He shall be neither mine nor yours; divide him!”

Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului:,, Ah! domnul meu, dă -i mai bine ei copilul cel viu, şi nu -l omorî!`` Dar cealaltă a zis:,, Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi -l!``

27 T hen the king said, “Give the first woman the living child, and by no means kill him. She is his mother.”

Şi împăratul, luînd cuvîntul, a zis:,, Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu -l omorîţi. Ea este mama lui.``

28 W hen all Israel heard of the judgment which the king had handed down, they feared the king, for they saw that the wisdom of God was in him to administer justice.

Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s'au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu -l în judecăţile lui.