1 T hen Eliphaz the Temanite answered,

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2 “ If one ventures a word with you, will you become impatient? But who can refrain from speaking?

Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 “ Behold you have admonished many, And you have strengthened weak hands.

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

4 “ Your words have helped the tottering to stand, And you have strengthened feeble knees.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

5 “ But now it has come to you, and you are impatient; It touches you, and you are dismayed.

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6 “ Is not your fear of God your confidence, And the integrity of your ways your hope?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

7 “ Remember now, who ever perished being innocent? Or where were the upright destroyed?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

8 “ According to what I have seen, those who plow iniquity And those who sow trouble harvest it.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9 “ By the breath of God they perish, And by the blast of His anger they come to an end.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

10 “ The roaring of the lion and the voice of the fierce lion, And the teeth of the young lions are broken.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

11 “ The lion perishes for lack of prey, And the whelps of the lioness are scattered.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

12 “ Now a word was brought to me stealthily, And my ear received a whisper of it.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

13 “ Amid disquieting thoughts from the visions of the night, When deep sleep falls on men,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

14 D read came upon me, and trembling, And made all my bones shake.

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

15 “ Then a spirit passed by my face; The hair of my flesh bristled up.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

16 “ It stood still, but I could not discern its appearance; A form was before my eyes; There was silence, then I heard a voice:

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17 ‘ Can mankind be just before God? Can a man be pure before his Maker?

Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

18 ‘ He puts no trust even in His servants; And against His angels He charges error.

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19 ‘ How much more those who dwell in houses of clay, Whose foundation is in the dust, Who are crushed before the moth!

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20 ‘ Between morning and evening they are broken in pieces; Unobserved, they perish forever.

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

21 ‘ Is not their tent-cord plucked up within them? They die, yet without wisdom.’

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!