1 ¶ Then Eliphaz, the Temanite, answered and said,

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2 I f we attempt to commune with thee, thou wilt be grieved. But who can withhold himself from speaking?

Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 B ehold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

4 T hy words have upheld the one that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

5 B ut now that it is come upon thee, thou art grieved; it touches thee, and thou art troubled.

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6 I s not this thy fear, thy confidence, thy hope, and the integrity of thy ways?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

7 ¶ Remember, I pray thee, who ever perished, being innocent? Or where were the righteous cut off?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

8 E ven as I have seen, those that plow iniquity and sow wickedness, reap the same.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9 B y the breath of God they perish, and by the spirit of his anger they are consumed.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

10 T he roaring of the lion and the voice of the fierce lion and the teeth of the young lions, are broken.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

11 T he old lion perishes for lack of prey, and the stout lion’s whelps are scattered abroad.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

12 ¶ Now the matter was also hidden from me, but my ear has perceived a little of it.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

13 I n imaginations of visions of the night, when deep sleep falls upon men,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

14 f ear came upon me and trembling, which made all my bones to shake.

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

15 T hen a spirit passed before me which caused the hair of my flesh to stand up.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

16 A ghost stood in front of me, whose face I did not recognize, and I heard it say,

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17 S hall mortal man be more just than God? Shall a man be more pure than his maker?

Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

18 B ehold, he put no trust in his slaves, and his angels he charged with folly.

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19 H ow much more with those that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who shall be crushed by the moth!

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20 T hey are destroyed from morning to evening; they perish for ever without anyone regarding it.

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

21 D oes their beauty perish with them? They die and do not know.

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!