1 ¶ And it came to pass in the month Nisan, in the twentieth year of Artaxerxes, the king, that as wine was before him, I took up the wine and gave it unto the king. And as I had not been sad before in his presence,

În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.

2 t he king said unto me, Why is thy countenance sad, seeing thou art not sick? This is nothing else but brokenness of heart. Then I was very sore afraid

Împăratul mi -a zis:,, Pentru ce ai faţa tristă? Totuş nu eşti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.`` Atunci m'a apucat o mare frică,

3 a nd said unto the king, Let the king live for ever; why should not my countenance be sad, when the city, the house of my fathers’ sepulchres, lies waste, and its gates are consumed with fire?

şi am răspuns împăratului:,, Trăiască împăratul în veac! Cum să n'am faţa tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sînt arse de foc?``

4 T hen the king said unto me, For what dost thou make request? So I prayed to the God of the heavens.

Şi împăratul mi -a zis:,, Ce ceri?`` Eu m'am rugat Dumnezeului cerurilor,

5 A nd I said unto the king, If it pleases the king, and if thy slave has found favour in thy sight, that thou would send me unto Judah, unto the city of my fathers’ sepulchres, that I may rebuild it.

şi am răspuns împăratului:,, Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s'o zidesc din nou.``

6 T hen the king said unto me (the queen also sitting by him), For how long shall thy journey be, and when wilt thou return? So the matter pleased the king, and he sent me; and I set him a time.

Împăratul, lîngă care şedea şi împărăteasa, mi -a zis atunci:,, Cît va ţinea călătoria ta, şi cînd te vei întoarce?`` Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărît o vreme.

7 M oreover, I said unto the king, If it pleases the king, let letters be given me to the captains on the other side of the river, that they may convey me over until I come into Judah,

Apoi am zis împăratului:,, Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,

8 a nd a letter unto Asaph, the keeper of the king’s forest, that he may give me timber to make beams for the gates of the palace of the house and for the wall of the city and for the house that I shall enter into. And the king granted me, according to the good hand of the LORD upon me.

şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lîngă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui.`` Împăratul mi -a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

9 ¶ Then I came to the captains of the other side of the river and gave them the king’s letters. Now the king had sent princes of the army and horsemen with me.

M'am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oastei şi nişte călăreţi.

10 W hen Sanballat, the Horonite, and Tobiah, the slave, the Ammonite, heard of it, it grieved them exceedingly that there was come a man to seek the welfare of the sons of Israel.

Sanhalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le -a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

11 S o I came to Jerusalem, and was there three days.

Am ajuns la Ierusalim, şi am rămas acolo trei zile.

12 A nd I arose in the night, I and some few men with me; neither did I tell any man what my God had put in my heart to do at Jerusalem; neither was there any beast with me, except the beast that I rode upon.

După aceea, m'am sculat noaptea cu cîţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.

13 A nd I went out by night by the gate of the valley, even before the fountain of the dragon and to the dung port and considered the walls of Jerusalem, which were broken down, and its gates were consumed with fire.

Am ieşit noaptea pe poarta văii, şi m'am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc.

14 T hen I went on to the gate of the fountain and to the king’s pool, but there was no place for the beast that was under me to pass.

Am trecut pela poarta izvorului şi pela iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era supt mine.

15 T hen went I up in the night by the brook and considered the wall and turned back and entered by the gate of the valley and so returned.

M'am suit noaptea pe la pîrău, şi m'am uitat iarăş, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m'am întors.

16 A nd the rulers did not know where I had gone or what I had done; neither had I as yet told it to the Jews nor to the priests nor to the nobles nor to the rulers nor to the rest that did the work.

Dregătorii nu ştiau unde fusesem, şi ce făceam. Pînă în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.

17 T hen said I unto them, Ye see the distress that we are in, how Jerusalem lies waste and its gates are burned with fire; come, and let us build up the wall of Jerusalem, that we be no longer in reproach.

Le-am zis atunci:,, Vedeţi starea nenorocită în care sîntem! Ierusalimul este dărîmat, şi porţile sînt arse de foc. Veniţi să zidim iarăş zidul Ierusalimului, şi să nu mai fim de ocară!``

18 T hen I told them how the hand of my God was good upon me and likewise the king’s words that he had spoken unto me. And they said, Let us rise up and build. So they comforted their hands for good.

Şi le-am istorisit cum mîna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis:,, Să ne sculăm, şi să zidim!`` Şi s'au întărit în această hotărîre bună.

19 B ut when Sanballat, the Horonite, and Tobiah, the slave, the Ammonite, and Geshem, the Arabian, heard it, they laughed us to scorn and despised us and said, What is this thing that ye do? Will ye rebel against the king?

Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis:,, Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?``

20 T hen I gave them a reply and said unto them, The God of the heavens, he will prosper us; therefore, we, his slaves, will arise and build; but ye have no portion nor righteousness, nor memorial in Jerusalem.

Şi eu le-am răspuns:,, Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi, n'aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.``