1 A nd it came about in the month Nisan, in the twentieth year of King Artaxerxes, that wine was before him, and I took up the wine and gave it to the king. Now I had not been sad in his presence.

În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.

2 S o the king said to me, “Why is your face sad though you are not sick? This is nothing but sadness of heart.” Then I was very much afraid.

Împăratul mi -a zis:,, Pentru ce ai faţa tristă? Totuş nu eşti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.`` Atunci m'a apucat o mare frică,

3 I said to the king, “ Let the king live forever. Why should my face not be sad when the city, the place of my fathers’ tombs, lies desolate and its gates have been consumed by fire?”

şi am răspuns împăratului:,, Trăiască împăratul în veac! Cum să n'am faţa tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sînt arse de foc?``

4 T hen the king said to me, “What would you request?” So I prayed to the God of heaven.

Şi împăratul mi -a zis:,, Ce ceri?`` Eu m'am rugat Dumnezeului cerurilor,

5 I said to the king, “If it please the king, and if your servant has found favor before you, send me to Judah, to the city of my fathers’ tombs, that I may rebuild it.”

şi am răspuns împăratului:,, Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s'o zidesc din nou.``

6 T hen the king said to me, the queen sitting beside him, “How long will your journey be, and when will you return?” So it pleased the king to send me, and I gave him a definite time.

Împăratul, lîngă care şedea şi împărăteasa, mi -a zis atunci:,, Cît va ţinea călătoria ta, şi cînd te vei întoarce?`` Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărît o vreme.

7 A nd I said to the king, “If it please the king, let letters be given me for the governors of the provinces beyond the River, that they may allow me to pass through until I come to Judah,

Apoi am zis împăratului:,, Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,

8 a nd a letter to Asaph the keeper of the king’s forest, that he may give me timber to make beams for the gates of the fortress which is by the temple, for the wall of the city and for the house to which I will go.” And the king granted them to me because the good hand of my God was on me.

şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lîngă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui.`` Împăratul mi -a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

9 T hen I came to the governors of the provinces beyond the River and gave them the king’s letters. Now the king had sent with me officers of the army and horsemen.

M'am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oastei şi nişte călăreţi.

10 W hen Sanballat the Horonite and Tobiah the Ammonite official heard about it, it was very displeasing to them that someone had come to seek the welfare of the sons of Israel. Nehemiah Inspects Jerusalem’s Walls

Sanhalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le -a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

11 S o I came to Jerusalem and was there three days.

Am ajuns la Ierusalim, şi am rămas acolo trei zile.

12 A nd I arose in the night, I and a few men with me. I did not tell anyone what my God was putting into my mind to do for Jerusalem and there was no animal with me except the animal on which I was riding.

După aceea, m'am sculat noaptea cu cîţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.

13 S o I went out at night by the Valley Gate in the direction of the Dragon’s Well and on to the Refuse Gate, inspecting the walls of Jerusalem which were broken down and its gates which were consumed by fire.

Am ieşit noaptea pe poarta văii, şi m'am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc.

14 T hen I passed on to the Fountain Gate and the King’s Pool, but there was no place for my mount to pass.

Am trecut pela poarta izvorului şi pela iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era supt mine.

15 S o I went up at night by the ravine and inspected the wall. Then I entered the Valley Gate again and returned.

M'am suit noaptea pe la pîrău, şi m'am uitat iarăş, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m'am întors.

16 T he officials did not know where I had gone or what I had done; nor had I as yet told the Jews, the priests, the nobles, the officials or the rest who did the work.

Dregătorii nu ştiau unde fusesem, şi ce făceam. Pînă în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.

17 T hen I said to them, “You see the bad situation we are in, that Jerusalem is desolate and its gates burned by fire. Come, let us rebuild the wall of Jerusalem so that we will no longer be a reproach.”

Le-am zis atunci:,, Vedeţi starea nenorocită în care sîntem! Ierusalimul este dărîmat, şi porţile sînt arse de foc. Veniţi să zidim iarăş zidul Ierusalimului, şi să nu mai fim de ocară!``

18 I told them how the hand of my God had been favorable to me and also about the king’s words which he had spoken to me. Then they said, “Let us arise and build.” So they put their hands to the good work.

Şi le-am istorisit cum mîna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis:,, Să ne sculăm, şi să zidim!`` Şi s'au întărit în această hotărîre bună.

19 B ut when Sanballat the Horonite and Tobiah the Ammonite official, and Geshem the Arab heard it, they mocked us and despised us and said, “What is this thing you are doing? Are you rebelling against the king?”

Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis:,, Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?``

20 S o I answered them and said to them, “ The God of heaven will give us success; therefore we His servants will arise and build, but you have no portion, right or memorial in Jerusalem.”

Şi eu le-am răspuns:,, Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi, n'aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.``