1 A fterward Job opened his mouth and cursed the day of his birth.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 A nd Job said,

A luat cuvîntul şi a zis:

3 “ Let the day perish on which I was to be born, And the night which said, ‘A boy is conceived.’

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 “ May that day be darkness; Let not God above care for it, Nor light shine on it.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 “ Let darkness and black gloom claim it; Let a cloud settle on it; Let the blackness of the day terrify it.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 “ As for that night, let darkness seize it; Let it not rejoice among the days of the year; Let it not come into the number of the months.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 “ Behold, let that night be barren; Let no joyful shout enter it.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 “ Let those curse it who curse the day, Who are prepared to rouse Leviathan.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 “ Let the stars of its twilight be darkened; Let it wait for light but have none, And let it not see the breaking dawn;

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 B ecause it did not shut the opening of my mother’s womb, Or hide trouble from my eyes.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 “ Why did I not die at birth, Come forth from the womb and expire?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 “ Why did the knees receive me, And why the breasts, that I should suck?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 “ For now I would have lain down and been quiet; I would have slept then, I would have been at rest,

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 W ith kings and with counselors of the earth, Who rebuilt ruins for themselves;

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 O r with princes who had gold, Who were filling their houses with silver.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 “ Or like a miscarriage which is discarded, I would not be, As infants that never saw light.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 “ There the wicked cease from raging, And there the weary are at rest.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 “ The prisoners are at ease together; They do not hear the voice of the taskmaster.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 “ The small and the great are there, And the slave is free from his master.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 “ Why is light given to him who suffers, And life to the bitter of soul,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 W ho long for death, but there is none, And dig for it more than for hidden treasures,

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 W ho rejoice greatly, And exult when they find the grave?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 “ Why is light given to a man whose way is hidden, And whom God has hedged in?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 “ For my groaning comes at the sight of my food, And my cries pour out like water.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 “ For what I fear comes upon me, And what I dread befalls me.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 “ I am not at ease, nor am I quiet, And I am not at rest, but turmoil comes.”

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``