1 D epois disso Jó abriu a boca e amaldiçoou o dia do seu nascimento,

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

2 d izendo:

A luat cuvîntul şi a zis:

3 “ Pereça o dia do meu nascimento e a noite em que se disse: ‘Nasceu um menino!’

Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4 T ransforme-se aquele dia em trevas, e Deus, lá do alto, não se importe com ele; não resplandeça a luz sobre ele.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 C hamem-no de volta as trevas e a mais densa escuridão; coloque-se uma nuvem sobre ele e o negrume aterrorize a sua luz.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6 A poderem-se daquela noite densas trevas! Não seja ela incluída entre os dias do ano, nem faça parte de nenhum dos meses.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7 S eja aquela noite estéril, e nela não se ouçam brados de alegria.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 A maldiçoem aquele dia os que amaldiçoam os dias e são capazes de atiçar o Leviatã.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9 F iquem escuras as suas estrelas matutinas, espere ele em vão pela luz do sol e não veja os primeiros raios da alvorada,

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 p ois não fechou as portas do ventre materno para evitar que eu contemplasse males.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11 “ Por que não morri ao nascer, e não pereci quando saí do ventre?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12 P or que houve joelhos para me receberem e seios para me amamentarem?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13 A gora eu bem poderia estar deitado em paz e achar repouso

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14 j unto aos reis e conselheiros da terra, que construíram para si lugares que agora jazem em ruínas,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15 c om governantes que possuíam ouro, que enchiam suas casas de prata.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16 P or que não me sepultaram como criança abortada, como um bebê que nunca viu a luz do dia?

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17 A li os ímpios já não se agitam, e ali os cansados permanecem em repouso;

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18 o s prisioneiros também desfrutam sossego, já não ouvem mais os gritos do feitor de escravos.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19 O s simples e os poderosos ali estão, e o escravo está livre do seu senhor.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20 “ Por que se dá luz aos infelizes, e vida aos de alma amargurada,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21 a os que anseiam pela morte e esta não vem, e a procuram mais do que a um tesouro oculto,

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22 a os que se enchem de alegria e exultam quando vão para a sepultura?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23 P or que se dá vida àquele cujo caminho é oculto, e a quem Deus fechou as saídas?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24 P ois me vêm suspiros em vez de comida; meus gemidos transbordam como água.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25 O que eu temia veio sobre mim; o que eu receava me aconteceu.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26 N ão tenho paz, nem tranqüilidade, nem descanso; somente inquietação”.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``