1 A sabedoria está clamando, o discernimento ergue a sua voz;

Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

2 n os lugares altos, junto ao caminho, nos cruzamentos ela se coloca;

Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

3 a o lado das portas, à entrada da cidade, portas adentro, ela clama em alta voz:

şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

4 “ A vocês, homens, eu clamo; a todos levanto a minha voz.

Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

5 V ocês, inexperientes, adquiram a prudência; e vocês, tolos, tenham bom senso.

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

6 O uçam, pois tenho coisas importantes para dizer; os meus lábios falarão do que é certo.

Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

7 M inha boca fala a verdade, pois a maldade causa repulsa aos meus lábios.

Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

8 T odas as minhas palavras são justas; nenhuma delas é distorcida ou perversa.

Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

9 P ara os que têm discernimento, são todas claras, e retas para os que têm conhecimento.

Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

10 P refiram a minha instrução à prata, e o conhecimento ao ouro puro,

Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

11 p ois a sabedoria é mais preciosa do que rubis; nada do que vocês possam desejar compara-se a ela.

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

12 “ Eu, a sabedoria, moro com a prudência, e tenho o conhecimento que vem do bom senso.

Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

13 T emer o Senhor é odiar o mal; odeio o orgulho e a arrogância, o mau comportamento e o falar perverso.

Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

14 M eu é o conselho sensato; a mim pertencem o entendimento e o poder.

Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

15 P or meu intermédio os reis governam, e as autoridades exercem a justiça;

Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

16 t ambém por meu intermédio governam os nobres, todos os juízes da terra.

Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

17 A mo os que me amam, e quem me procura me encontra.

Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

18 C omigo estão riquezas e honra, prosperidade e justiça duradouras.

Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

19 M eu fruto é melhor do que o ouro, do que o ouro puro; o que ofereço é superior à prata escolhida.

Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

20 A ndo pelo caminho da retidão, pelas veredas da justiça,

Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

21 c oncedendo riqueza aos que me amam e enchendo os seus tesouros.

ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

22 “ O Senhor me criou como o princípio de seu caminho, antes das suas obras mais antigas;

Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23 f ui formada desde a eternidade, desde o princípio, antes de existir a terra.

Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

24 N asci quando ainda não havia abismos, quando não existiam fontes de águas;

Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

25 a ntes de serem estabelecidos os montes e de existirem colinas eu nasci.

am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

26 E le ainda não havia feito a terra, nem os campos, nem o pó com o qual formou o mundo.

cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

27 Q uando ele estabeleceu os céus, lá estava eu; quando traçou o horizonte sobre a superfície do abismo,

Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

28 q uando colocou as nuvens em cima e estabeleceu as fontes do abismo,

cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

29 q uando determinou as fronteiras do mar para que as águas não violassem a sua ordem, quando marcou os limites dos alicerces da terra,

cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

30 e u estava ao seu lado, e era o seu arquiteto; dia a dia eu era o seu prazer e me alegrava continuamente com a sua presença.

eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

31 E u me alegrava com o mundo que ele criou, e a humanidade me dava alegria.

jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

32 “ Ouçam-me agora, meus filhos: Como são felizes os que guardam os meus caminhos!

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

33 O uçam a minha instrução, e serão sábios. Não a desprezem.

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

34 C omo é feliz o homem que me ouve, vigiando diariamente à minha porta, esperando junto às portas da minha casa.

Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

35 P ois todo aquele que me encontra, encontra a vida e recebe o favor do Senhor.

Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

36 M as aquele que de mim se afasta, a si mesmo se agride; todos os que me odeiam amam a morte”.

Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.