1 “ Man, who is born of a woman, is of few days, and full of trouble.

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

2 H e grows up like a flower, and is cut down. He also flees like a shadow, and doesn’t continue.

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

3 D o you open your eyes on such a one, and bring me into judgment with you?

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

4 W ho can bring a clean thing out of an unclean? Not one.

Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

5 S eeing his days are determined, the number of his months is with you, and you have appointed his bounds that he can’t pass;

Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

6 L ook away from him, that he may rest, until he shall accomplish, as a hireling, his day.

întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

7 “ For there is hope for a tree, If it is cut down, that it will sprout again, that the tender branch of it will not cease.

Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

8 T hough its root grows old in the earth, and its stock dies in the ground,

Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

9 y et through the scent of water it will bud, and sprout boughs like a plant.

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10 B ut man dies, and is laid low. Yes, man gives up the spirit, and where is he?

Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

11 A s the waters fail from the sea, and the river wastes and dries up,

Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

12 s o man lies down and doesn’t rise. Until the heavens are no more, they shall not awake, nor be roused out of their sleep.

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

13 “ Oh that you would hide me in Sheol, that you would keep me secret, until your wrath is past, that you would appoint me a set time, and remember me!

Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

14 I f a man dies, shall he live again? All the days of my warfare would I wait, until my release should come.

Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15 Y ou would call, and I would answer you. You would have a desire to the work of your hands.

Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

16 B ut now you number my steps. Don’t you watch over my sin?

Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

17 M y disobedience is sealed up in a bag. You fasten up my iniquity.

călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

18 “ But the mountain falling comes to nothing. The rock is removed out of its place;

Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

19 T he waters wear the stones. The torrents of it wash away the dust of the earth. So you destroy the hope of man.

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

20 Y ou forever prevail against him, and he departs. You change his face, and send him away.

Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

21 H is sons come to honor, and he doesn’t know it. They are brought low, but he doesn’t perceive it of them.

De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

22 B ut his flesh on him has pain, and his soul within him mourns.”

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``