1 « L'uomo nato da donna vive pochi giorni ed è pieno di inquietudini.

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

2 S punta come un fiore poi è reciso; fugge come un'ombra e non dura.

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

3 S opra un tale essere tu tieni gli occhi aperti, e mi fai comparire in giudizio con te.

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

4 C hi può trarre una cosa pura da una impura? Nessuno.

Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

5 P oiché i suoi giorni sono fissati, il numero dei suoi mesi dipende da te, e tu gli hai posto dei limiti che non può oltrepassare;

Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

6 d istogli da lui lo sguardo e lascialo stare, finché abbia terminato la sua giornata come un bracciante,

întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

7 A lmeno per l'albero c'è speranza; se è tagliato, cresce nuovamente e continua a mettere germoglio.

Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

8 A nche se la sua radice invecchia sotto terra e il suo tronco muore nel suolo

Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

9 a l sentore dell'acqua germoglia nuovamente e mette rami come una pianta.

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10 L 'uomo invece muore e rimane atterrato; quando egli esala l'ultimo respiro, dov'è mai?

Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

11 P ossono venir meno le acque nel mare e un fiume prosciugarsi e seccare.

Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

12 m a l'uomo che giace non si rialza piú; finché non vi siano piú cieli, non si risveglierà né piú si desterà dal suo sonno.

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

13 O h, volessi tu nascondermi nello Sceol, occultarmi finché la tua ira sia passata, fissarmi un termine e ricordarti di me!

Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

14 S e l'uomo muore può ancora tornare in vita? Aspetterei tutti i giorni del mio duro servizio, finché giungesse l'ora del mio cambiamento.

Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15 M i chiameresti e io risponderei; tu avresti un grande desiderio per l'opera delle tue mani.

Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

16 A llora tu conteresti i miei passi ma non osserveresti i miei peccati;

Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

17 s igilleresti il mio peccato in un sacco e copriresti la mia colpa.

călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

18 M a come una montagna cade e si sgretola e come una rupe è rimossa dal suo posto;

Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

19 c ome le acque corrodono le pietre e come le alluvioni portano via il suolo della terra, cosí tu distruggi la speranza dell'uomo.

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

20 T u lo sopraffai per sempre, ed egli se ne va; tu sfiguri il suo volto e lo cacci via.

Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

21 S e i suoi figli sono onorati, egli non lo sa; se sono disprezzati, egli non lo nota.

De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

22 E gli sente solamente il grande dolore della sua carne e si affligge per se stesso».

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``