1 « Perché mai l'Onnipotente non si riserva dei tempi e quelli che lo conoscono non vedono i suoi giorni?

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

2 A lcuni spostano i confini, prendono a forza le greggi e le portano al pascolo;

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

3 p ortano via l'asino degli orfani e prendono in pegno il bue della vedova:

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

4 s pingono fuori strada i bisognosi, cosí tutti i poveri del paese sono costretti a nascondersi.

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

5 E ccoli, come onagri nel deserto escono al loro lavoro di buon mattino in cerca di cibo; il deserto fornisce cibo per loro e per i loro figli.

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

6 R accolgono il loro foraggio nei campi e racimolano nella vigna dell'empio

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

7 P assano la notte nudi, senza vestiti, e non hanno di che coprirsi dal freddo.

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

8 B agnati dagli acquazzoni dei monti, per mancanza di riparo si stringono alle rocce.

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

9 A ltri strappano dalla mammella l'orfano e prendono pegni dai poveri.

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

10 C ostringono il povero ad andare senza vestiti e portano via i covoni dell'affamato.

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

11 F anno l'olio fra le mura degli empi, pigiano l'uva nei torchi, ma hanno sete.

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

12 I l gemito dei morenti sale dalla città; l'anima dei feriti implora aiuto, ma Dio non presta attenzione al male loro fatto.

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

13 A ltri si ribellano alla luce, non conoscono le sue vie e non rimangono nei suoi sentieri.

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

14 L 'assassino si alza sul far del giorno, per uccidere il povero e il bisognoso; nella notte invece fa come il ladro.

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

15 L 'occhio dell'adultero aspetta il crepuscolo, pensando: "Nessuno mi vedrà" e si mette un velo sulla faccia.

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul:, Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

16 D i notte penetrano nelle case; di giorno se ne stanno rinchiusi; non conoscono la luce.

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

17 I l mattino è per loro come ombra di morte, perché essi conoscono bene i terrori dell'ombra di morte.

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

18 P assano velocemente sulla superficie delle acque, la loro porzione è maledetta sulla terra, e nessuno entrerebbe piú nelle loro vigne.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

19 C ome la siccità e il calore consumano le acque della neve, cosí fa lo Sceol con chi ha peccato.

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

20 I l grembo materno lo dimentica, i vermi ne mangiano con gusto e non sarà piú ricordato; il malvagio sarà troncato come un albero.

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

21 E gli divorava la sterile che non ha figli e non faceva alcun bene alla vedova!

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

22 M a Dio con la sua forza trascina via i potenti e, anche se sorgono di nuovo, nessuno può essere sicuro della vita.

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

23 D à loro sicurezza, ed essi fanno affidamento su di essa; tuttavia i suoi occhi osservano le loro vie.

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

24 S ono innalzati per breve tempo, ma poi non sono piú; sono abbattuti e sono portati via come tutti gli altri; sono falciati come le teste delle spighe di grano.

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

25 S e cosí non è, chi potrà smentirmi e annullare il valore delle mie parole?».

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``