1 ¿ Por qué no señala plazos el Todopoderoso? ¿Por qué los que le conocen no ven sus visitaciones?

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

2 L os malvados traspasan los linderos, Roban los ganados, y los apacientan.

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

3 S e llevan el asno de los huérfanos, Y toman en prenda el buey de la viuda.

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

4 H acen apartar del camino a los menesterosos, Y todos los pobres de la tierra se esconden.

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

5 H e aquí, éstos como asnos monteses en el desierto, Salen a su obra madrugando para hacer presa; El desierto es mantenimiento de sus hijos.

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

6 E n el campo siegan su pasto, Y vendimian la viña del rico.

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

7 P asan la noche desnudos, Sin tener cobertura contra el frío.

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

8 C on las lluvias de los montes se mojan, Y se abrazan a las peñas por falta de abrigo.

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

9 A rrancan del pecho a los huérfanos, Y del hijo del pobre toman en prenda.

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

10 D esnudos andan y sin vestido, Y hambrientos arrebatan las gavillas.

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

11 D entro de sus paredes exprimen el aceite, Pisan los lagares, y mueren de sed.

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

12 E n la ciudad gimen los moribundos, Y claman las almas de los heridos de muerte, Pero Dios no atiende su oración.

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

13 O tros hay que, rebeldes a la luz, Nunca conocieron sus caminos, Ni estuvieron en sus veredas.

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

14 A l alba se levanta el asesino; mata al pobre y al necesitado, Y de noche ronda como ladrón.

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

15 E l ojo del adúltero está aguardando la noche, Diciendo: No me verá nadie; Y esconde su rostro con un velo.

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul:, Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

16 E n las tinieblas minan las casas Que de día para sí señalaron; No conocen la luz.

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

17 P orque la mañana es para todos ellos como sombra de muerte; Ya que están acostumbrados a la oscuridad.

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

18 H uyen ligeros sobre la corriente de aguas; Su finca es maldita en la tierra; No andará nadie por el camino de sus viñas.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

19 C omo la sequía y el calor arrebatan las aguas de la nieve; Así también el Seol a los pecadores.

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

20 L os olvidará el seno materno; de ellos sentirán los gusanos dulzura; Nunca más habrá de ellos memoria, Y como se tala un árbol, los impíos serán quebrantados.

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

21 A la mujer estéril, que no concebía, afligieron, Y a la viuda nunca socorrieron.

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

22 N o obstante, Dios les prolonga la vida con su poder, Y se levantan, incluso cuando creen que no van a sobrevivir.

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

23 É l les da seguridad y confianza; Pero sus ojos están sobre los caminos de ellos.

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

24 F ueron exaltados por un poco, mas desaparecen, Y son abatidos como todos los demás; Se marchitarán y serán cortados como cabezas de espigas.

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

25 Y si no, ¿quién me desmentirá ahora, O reducirá a nada mis palabras?

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``