1 ¿ Pescarás tú al cocodrilo con anzuelo, O sujetarás su lengua con una cuerda?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

2 ¿ Atravesarás con un junco sus narices, Y horadarás con garfio su quijada?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

3 ¿ Multiplicará él ruegos para contigo? ¿Te hablará él con timidez?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

4 ¿ Hará pacto contigo Para que lo tomes por siervo perpetuo?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

5 ¿ Jugarás con él como con pájaro, Lo atarás para juguete de tus niñas?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

6 ¿ Harán de él banquete los compañeros? ¿Lo repartirán entre los mercaderes?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

7 ¿ Cortarás tú con cuchillo su piel, O con arpón de pescadores su cabeza?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

8 P on tu mano sobre él; Te acordarás de la batalla, nunca más volverás.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

9 H e aquí que la esperanza acerca de él será burlada, Porque aun a su sola vista se desmayarán.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

10 N adie hay tan osado que lo despierte; ¿Quién, pues, podrá estar delante de mí?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

11 ¿ Quién me ha dado a mí primero, para que yo restituya? Todo lo que hay debajo del cielo es mío.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

12 N o guardaré silencio sobre sus miembros, Ni sobre sus fuerzas y la gracia de su disposición.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

13 ¿ Quién descubrirá la delantera de su vestidura? ¿Quién se acercará a él con su freno doble?

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14 ¿ Quién abrirá las puertas de su rostro? Las hileras de sus dientes espantan.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

15 L a gloria de su vestido son escudos fuertes, Cerrados entre sí estrechamente.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

16 E l uno se junta con el otro, Que viento no entra entre ellos.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

17 P egado está el uno con el otro; Están trabados entre sí, que no se pueden apartar.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

18 C on sus estornudos lanza destellos, Y sus ojos son como los párpados del alba.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

19 D e su boca salen hachones de fuego; Centellas de fuego saltan.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

20 D e sus narices sale humo, Como de una olla o caldero que hierve.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

21 S u aliento enciende los carbones, Y de su boca sale llama.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

22 E n su cerviz está la fuerza, Y delante de él se esparce el desaliento.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

23 L as partes más flojas de su carne están endurecidas; Están en él firmes, y no se mueven.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

24 S u corazón es duro como una roca, Y fuerte como piedra de molino.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

25 C uando se yergue, tienen temor los fuertes, Y a causa de su consternación quedan fuera de sí.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

26 C uando alguno lo alcanza, Ni espada, ni lanza, ni dardo, ni coselete se le resiste.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27 E stima como paja el hierro, Y el bronce como leño podrido.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

28 N o le hacen huir las saetas; Las piedras de honda le son como paja.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

29 T iene toda arma por hojarasca, Y del blandir de la jabalina se burla.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

30 P or debajo tiene agudas conchas; Pasa como un trillo por el barro.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31 H ace hervir como una olla el mar profundo, Y lo vuelve como un gran pebetero.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32 E n pos de sí deja una estela luminosa sobre el abismo, Como una melena blanca.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

33 N o hay sobre la tierra quien se le parezca; Pues fue hecho exento de temor.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

34 D esafía a todo ser altivo; Es rey sobre todas las fieras.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``