1 P or eso también se estremece mi corazón, Y salta de su lugar.

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

2 O íd atentamente el estrépito de su voz, Y el rugido que sale de su boca.

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

3 P or debajo de todos los cielos lo suelta, Y su luz hasta los fines de la tierra.

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

4 D espués de ella brama el sonido, Truena él con voz majestuosa; Y mientras es oída su voz, no los retiene.

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

5 T ruena Dios maravillosamente con su voz; Él hace grandes cosas, que nosotros no entendemos.

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

6 C uando dice a la nieve: Desciende a la tierra; También a los aguaceros: Lloved fuerte.

El zice zăpezii:, Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

7 A sí limita el poder de todo hombre, Para que los hombres todos reconozcan que eso es obra suya.

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

8 L as bestias entran en su escondrijo, Y se están en sus guaridas.

Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

9 D el sur viene el torbellino, Y el frío de los vientos del norte.

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

10 P or el soplo de Dios se forma el hielo, Y las anchas aguas se congelan.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

11 R egando también llega a disipar la densa nube, Y con su luz esparce la niebla.

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

12 A simismo bajo su mando, giran los relámpagos en todas direcciones; Así ejecutan sus órdenes sobre la faz del orbe terráqueo.

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

13 U nas veces para azote a los pueblos de la tierra, Otras, por misericordia las hará venir.

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

14 E scucha esto, Job; Detente, y considera los prodigios de Dios.

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

15 ¿ Sabes tú cómo Dios los pone en concierto, Y hace resplandecer el rayo desde su nube?

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16 ¿ Sabes tú cómo están suspendidas las nubes, Maravillas del Perfecto en sabiduría?

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

17 T ú, cuyos vestidos están calientes Cuando él sosiega la tierra con el viento del sur,

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

18 ¿ Extendiste con él los cielos, Firmes como un espejo fundido?

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

19 M uéstranos qué le hemos de decir; Porque nosotros no podemos ordenar las ideas a causa de nuestra ignorancia.

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

20 S i hablo yo, ¿se lo cuenta alguien? Por más que el hombre razone, ¿le informará con riesgo de ser destruido?

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

21 M as ahora ya no se puede mirar la luz esplendente en los cielos, Luego que pasa el viento y los limpia,

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

22 V iniendo de la parte del norte la dorada claridad. Dios se rodea de una majestad terrible.

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

23 É l es Todopoderoso, al cual no alcanzamos, grande en poder; Y en juicio y en multitud de justicia no afligirá.

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

24 L o temerán por tanto los hombres; Él no respeta a ninguno que cree en su propio corazón ser sabio.

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``