1 « أتَقدِرُ أنْ تَسحَبَ لَوِياثانَ مِنَ الماءِ بِصِنّارَةٍ؟ أوْ تَقدِرُ أنْ تَربِطَ فَكَّيهِ بِحَبلٍ؟

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

2 أ تَقدِرُ أنْ تَضَعَ رِباطاً فِي أنفِهِ؟ وَهَلْ تَقدِرُ أنْ تَختَرِقَ فَكَّهُ بِخَطّافٍ؟

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

3 أ يَسْتَرْحِمُكَ، أوْ يُحاوِلُ أنْ يُرضِيَكَ لِتَعفُو عَنهُ؟

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

4 أ يَقطَعُ مَعَكَ عَهداً؟ أتَتَّخِذُهُ عَبداً لَكَ دائِماً؟

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

5 أ تُلاعِبُهُ كَعُصفُورٍ؟ أتَرْبِطُهُ لِتَتَفَرَّجَ عَلَيهِ فَتَياتُكَ؟

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

6 ه َلْ يُساوِمُ الصَّيادُونَ عَلَى شِرائِهِ؟ وَهَلْ يُقَسِّمُونَهُ بَينَ التُّجّارِ؟

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

7 أ تَملأُ جِلدَهُ حِراباً، وَرَأسَهُ رِماحاً؟

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

8 « المِسْهُ مَرَّةً، وَانْظُرْ أيَّةَ مَعْرَكَةٍ سَتُواجِهُ! لَنْ تَمَسَّهُ ثَانِيَةً!

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

9 ح َقّاً يَخِيبُ أمَلُ الإنْسانِ فِي إخْضاعِهِ. إذْ يَقَعُ أرْضاً لِمُجَرَّدِ رُؤيَتِهِ.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

10 م ا مِنْ شُجاعٍ يَجْرُؤُ أنْ يُوقِظَهُ، فَمَنْ يَقِفُ بِوَجهِي أنا؟

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

11 م َنْ واجَهَنِي وَرَبِحَ؟ كُلُّ شَيءٍ تَحتَ السَّماءِ لِي.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

12 « لَنْ أسكُتَ عَنِ الحَدِيثِ عَنْ أطرافِهِ أوْ قُوَّتِهِ العَظِيمَةِ أوْ شَكلِهِ الجَمِيلِ.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

13 م َنْ يَقدِرُ أنْ يَخلَعَ عَنهُ ثَوبَهُ الخارِجِيَّ؟ مَنْ يَقدِرُ أنْ يَختَرِقَ دِرْعَهُ المُزدَوَجَ؟

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14 م َنْ يَقدِرُ أنْ يَفتَحَ فَكَّيهِ الجَبّارَيْنِ؟ فَأسنانُهُ دائِرَةُ رُعْبٍ.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

15 ظ َهرُهُ مِثلَ صُفُوفٍ مِنَ الدُّرُوعِ المُغلَقَةِ بِإحكامٍ كَما بِخَتْمٍ.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

16 ق َريبٌ أحَدُها مِنَ الآخَرِ، فَلا تَستَطِيعُ الرِّيحُ أنْ تَدخُلَ بَينَها.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

17 و َيَتَّصِلُ أحَدُها بِالآخَرِ، فَتَتَشابَكُ وَلا تَنفَصِلُ.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

18 ع ِطاسُهُ يُشْبِهُ وَميضَ النُّورِ، وَالشَّرُّ فِي عَينَيهِ مِثلُ أشِعَّةِ الفَجْرِ.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

19 م ِنْ فَمِهِ تَخرُجُ مَشاعِلُ لَهَبٍ، تَنفَلِتُ كَالشَّرارِ!

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

20 و َمِنْ أنفِهِ يَخْرُجُ دُخّانٌ، كَأنَّهُ بُخارٌ مِنْ قِدْرٍ يَغلِي فَوقَ نارٍ مِنْ قَصَبٍ.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

21 ن َفَسُهُ يُشعِلُ الجَمْرَ، وَمِنْ فَمِهِ يَخرُجُ لَهَبٌ.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

22 ف ِي عُنُقِهِ قُوَّةٌ هائِلَةٌ، وَكُلُّ مَنْ يَراهُ يَرتَعِبُ.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

23 ط َيّاتُ جِلْدِهِ مُتَلاصِقَةٌ، لا يُمكِنُ فَصلُها.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

24 ق َلبُهُ مَسبُوكٌ كَصَخرَةٍ. كَحَجَرِ الرَّحَى السُّفلِي فَلا يَتَزَحزَحُ.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

25 ي َنهَضُ فَيَخافُ حَتَّى الأقوِياءُ، وَيَرتَبِكُونَ مِنَ الضَرَباتِ الشَّدِيدَةِ.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

26 ي َصِلُ إلَيهِ السَّيفُ وَلا يُخْتَرِقُ جِلْدَهُ، وَكَذَلِكَ الحَربَةُ وَالسَّهمُ وَالرُّمحُ.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27 ا لحَدِيدُ عِندَهُ كَالقَشِّ، وَالنُّحاسُ كَالخَشَبِ المَنخُورِ.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

28 ل ا يَهرُبُ مِنْ سَهمٍ، وَحِجارَةُ المِقلاعِ تَرتَدُّ عَنهُ كَالقَشِّ.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

29 إ نْ ضَرَبَتهُ عَصاً غَليظَةٌ، يَحْسَبُها قَشَّةً، وَيَهزَأُ بِأصْواتِ الرِّماحِ.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

30 ب َطنُهُ أشبَهُ بِشَظايا فَخّارٍ مُكَسَّرَةٍ حادَّةٍ، يَترُكُ عَلاماتٍ فِي الوَحلِ كَدَرّاسَةٍ.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31 ي ُقَلِّبُ البَحرَ كَحِساءٍ يَغلِي فِي قِدْرٍ، وَيَجعَلُ البَحرَ يُزْبِدُ كَقِدْرٍ تُمزَجُ فِيهِ المَراهِمُ.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32 ي َتْرُكُ أثَراً خَلْفَهُ، فَتَظُنُّ البَحرَ العَمِيقَ أشْيَبَ!

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

33 ه ُوَ بِلا نَظِيرٍ عَلَى الأرْضِ، مَخلُوقٌ بِلا خَوفٍ.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

34 ي َحتَقِرُ كُلَّ مُتَعالٍ هُوَ مَلِكٌ عَلَى كُلِّ مَخلُوقٍ مُتَكَبِّرٍ.»

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``