1 ف َأجابَ أيُّوبُ:
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 « لا بُدَّ أنَّكُمْ أهلُ الحِكْمَةِ. وَتَمُوتُ الحِكْمَةُ بِمَوْتِكُمْ!
S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
3 ل َكِنْ لِي أنا أيضاً عَقلٌ مِثلَكُمْ، فَلَسْتُ أقِلَّ مِنكُمْ. فَمَنْ لا يَعْرِفُ هَذا الَّذِي تَقُولُونَهُ؟
Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
4 « ها قَد أصبَحْتُ أُضْحُوكَةً لِأصدِقائِي. يَقُولُونَ دَعا اللهَ، فَاسْتَجابَ إلَيهِ بِالآلامِ. فَها هُوَ البّارُّ وَالمُستَقِيمُ يُصبِحُ أُضْحُوكَةً.
Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5 ف َالَّذِينَ يَعِيشُونَ حَياةً هانِئَةً، يَستَخِفُّونَ بِمَصائِبِ الآخَرِينَ، يَضرِبُونَ الإنسانَ بَعْدَ أنْ يَسقُطَ!
Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!
6 ب ُيُوتُ اللُّصُوصِ تَسلَمُ، وَالَّذِينَ يُغِيظُونَ اللهَ يَعِيشُونَ بِأمانٍ! مَعَ أنَّ مَصَائِرَهُمْ فِي يَدِ اللهِ!
Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7 « اسْألِ البَهائِمَ فَتُعَلِّمَكَ، وَطُيُورَ السَّماءِ فَسَتُخبِرَكَ.
Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
8 أ وْ حَدِّثِ الأرْضَ فَتُرشِدَكَ، أوْ سَمَكَ البَحرِ فَيَروِيَ لَكَ.
vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
9 م َنْ مِنْها لا يَعرِفُ أنَّ يَدَ اللهِ هِيَ الَّتِي فَعَلَتْ هَذا بِكَ،
Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10 ف َهُوَ يَتَحَكَّمُ بِنَفَسِ كُلِّ شَيءٍ حَيٍّ، وَبِرُوحِ كُلِّ بَشَرٍ.
El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
11 أ لا تَزِنُ الأُذُنُ الكَلامَ، كَما يَفحَصُ اللِّسانُ الطَعامَ؟
Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?
12 ه َلِ الحِكْمَةُ لِلشُّيُوخِ، وَالفَهُمُ لِمَنْ يَعِيشُونَ طَوِيلاً؟
La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.
13 ب َلِ الحِكْمَةُ وَالقُوَّةُ للهِ، لَهُ الحُكمُ الصّائِبُ وَالفَهْمُ.
La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
14 إ ذا هَدَمَ، فَلا أحَدَ يَبنِي. إذا أغلَقَ عَلَى أحَدٍ، فَلا أحَدَ يَفتَحُ.
Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.
15 إ ذا حَجَزَ المَطَرَ، يَجِفُّ كُلَّ شَيءٍ، وَإذا أرْسَلَهُ، فَإنَّهُ يَغمُرُ الأرْضَ.
El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
16 ل َهُ القُوَّةُ وَالحِكْمَةُ. الرّابِحُونَ وَالخاسِرُونَ كُلُّهُمْ للهِ.
El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
17 ي َنزِعُ الحِكْمَةَ مِنَ النّاصِحِينَ، وَيَجعَلُ القُضاةَ يَبدُونَ كَحَمقَى.
El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.
18 ي َنزِعُ قُوَّةَ المُلُوكِ، وَيُطَوِّقُهُمْ بِقُيُودِ.
El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
19 ي َنزِعُ قُوَّةَ الكَهَنَةِ، وَيُنزِلُ ذَوِي المَراكِزَ الَّتِي يَظُنُّونَها خالِدَةً.
El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici
20 ي ُخْرِسُ النّاصِحِينَ المُؤتَمَنِينَ، وَيَنزِعُ حُسْنَ التَميِيزِ مِنَ الشُّيُوخِ.
El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.
21 ي َسكُبُ الخَجَلَ عَلَى النُّبَلاءِ، وَيَنزِعُ قُوَّةَ الأقوِياءِ.
El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.
22 ي َكشِفُ أعمَقَ أسرارِ الظُلمَةِ، وَيُعلِنَ ما هُوَ مُظلِمٌ كَالمَوتِ.
El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.
23 ي ُقَوِّي الأُمَمَ، ثُمَّ يُدَمِّرُها، يُوَسِّعُ حُدُودَ البِلادِ، ثُمَّ يُشَتِّتُ شُعُوبَها.
El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
24 ي َنزِعُ فَهْمَ قادَةِ شَعبِ الأرْضِ، وَيُضِلُّهُمْ فِي أرْضٍ قاحِلَةٍ بِلا طَرِيقٍ.
El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
25 ف َيَدُورُونَ كَالسُّكارَى، يَتَلَمَّسُونَ طَرِيقَهُمْ فِي الظُّلمَةِ دُونَ نُورٍ.
unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.