1 و َجاءَتْ إليَّ كَلِمَةُ اللهِ:

Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:

2 « انظُرْ يا إنسانُ نَحوَ سَعِيرَ وَتنَبَّأْ ضِدَّها.

Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, prooroceşte împotriva lui,

3 ق ُلْ لَهُمْ: ‹هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «‹أنا ضِدُّكَ يا جَبَلَ سَعِيرَ، وَقَدْ رَفَعتُ يَدِي لِأضرِبَكَ، لِأُدَمِّرُ أرْضَكَ بِالكامِلِ.

şi zi:, Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:, Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mîna împotriva ta, şi te prefac într'o pustietate şi într'un pustiu!

4 س َأُحَوِّلُ مُدُنَكَ إلَى خَرائِبَ، وَاُدَمِّرُها بِالكامِلِ. حِينَئِذٍ، تَعلَمُ أنِّي أنا اللهُ.

Îţi voi preface cetăţile în dărîmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sînt Domnul!

5 ل أنَّكَ كَرِهتَ إسْرائِيلَ، وَجَعَلْتَ مِنْ نَفسِكَ عَدُوّاً لَها إلَى الأبَدِ، وَأسلَمْتَ بَني إسْرائِيلَ لِيُقتَلُوا بِالسَّيفِ فِي يَومِ حُلولِ الكارِثَةِ عَلَيهِمْ، فِي وَقتِ عِقابِهِمِ النِّهائِيِّ.›»

Pentrucă aveai o ură vecinică, şi ai doborît cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea cînd nelegiuirea era la culme,

6 ه َذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «أُقسِمُ بِذاتِي إنِّي سَأُعِدُّكَ لِسَفكِ الدَّمِ، فَيُلاحِقُكَ الدَّمُ أينَما ذَهبتَ. أنتَ لَمْ تَرفُضْ سَفكَ الدَّمِ، لِذَلِكَ سَيُلاحِقُكَ سَفكُ الدَّمِ.

de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sînge, şi te va urmări sîngele; fiindcă n'ai urît sîngele, de aceea sîngele te va urmări.

7 س َأُحَوِّلُ جَبَل سَعِيرٍ إلَى خَرابٍ كامِلٍ، وَسَأُوقِفُ كُلَّ سَفَرٍ عَبرَ أرْضِكَ.

Voi preface muntele Seir într'o pustietate şi într'un pustiu, şi voi nimici cu desăvîrşire din el şi pe ceice se duc şi pe ceice se întorc.

8 و َسَأُغَطِّي جِبالَكَ وَتِلالَكَ وَوِديانَكَ وَجَداوِلَكَ بِجُثَثِكَ، جُثَثِ رِجالٍ سَقَطُوا بِالسَّيفِ هُناكَ.

Îi voi umplea munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.

9 س َتَكونَ أرْضُكَ خَراباً إلَى الأبَدِ، وَلَنْ تَعُودَ مُدُنُكَ تُسكَنُ. حِينَئِذٍ، تَعلَمُ أنِّي أنا اللهُ.

Te voi preface în nişte pustietăţi vecinice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.

10 ل ِأنَّكَ قُلتَ: «سَنَأخُذُ أرْضَ هَذِينِ الشَّعبَينِ وَهَذَينِ البَلَدَينِ وَممتَلَكاتِهِما.›» مَعَ أنَّ اللهُ يَسكُنُ فِيهما

Pentrucă ai zis:, Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpînire!` măcar că Domnul era acolo,

11 ف َهَذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «أُقسِمُ بِذاتِي، إنِّي سَأتَعامَلُ مَعَكُمْ بِحَسَبِ غَضَبِكُمْ وَحَسَدِكُمُ اللَّذَينِ ظَهَرا بِسَبِبِ كُرهِكُمْ لِشَعبِي. سَأُدِينُكُمْ فَيَعلَمَ شَعبِي أنَّنِي فِي وَسَطِهِمْ.

de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mînia şi urgia, pe cari le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, cînd te voi judeca.

12 و َسَتَعلَمُونَ أنتُمْ أنِّي أنا اللهُ. «قَدْ سَمِعْتُ كُلَّ الشَّتائِمِ الَّتِي تَكَلَّمْتُمْ بِها ضِدَّ جِبالِ إسْرائِيلَ. قُلْتُمْ: ‹قَدْ هَلَكُوا وَصارُوا طَعاماً لَنا!›

Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe cari le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, cînd ai zis:, Sînt pustiiţi, şi ne sînt daţi ca pradă!`

13 ت َفاخَرْتُمْ وَتَكَلَّمْتُمْ عَلَيَّ. تَفاخَرْتُمْ بِأوثانِكُمْ أمامِي، وَأنا قَدْ سَمِعْتُ!»

V'aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v'aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!``

14 ل ِذا، هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «سَتَفرَحُ الأرْضُ حِينَ أُدَمِّرُكُمْ.

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:,, Cînd toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într'o pustietate!

15 ك َما فَرِحْتُمْ بِخَرابِ أرْضَ بَيتِ إسْرائِيلَ. فَكَذَلِكَ سَأفعَلُ بِكُمْ. سَيَخْرَبُ جَبَلُ سَعِيرَ، بَلْ كُلُّ أدُومَ! حِينَئِذٍ، سَتَعرِفُونَ أنِّي أنا اللهُ.»

Din pricina bucuriei pe care ai simţit -o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sînt Domnul.