1 « عاهَدْتُ عَينَيَّ، فَكَيفَ أنْظُرُ إلَى عَذْراءَ.

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

2 ف َماذا كانَ نَصِيبِي مِنَ اللهِ مِنْ فَوقٍ، وَماذا كانَ مِيراثِي مِنَ القَدِيرِ السّاكِنِ فِي الأعالِي؟

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

3 أ لَيسَ الدَّمارُ للِشِّرِّيرِ، وَالكارِثَةُ مِنْ نَصِيبِ فاعِلِي الإثمِ؟

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4 أ لا يَرَى اللهُ ما أفعَلُهُ، وَيُراقِبُ كُلَّ حَرَكاتِي؟

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

5 « إنْ كُنتُ تَصَرَّفتُ بِالغِشِّ، أوْ أسْرَعتُ إلَى الخِداعِ،

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

6 ف َليَزِّنِي اللهُ فِي مِيزانِ البِرِّ، وَسَيَعرِفُ عِندَ ذَلِكَ استِقامَتِي.

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

7 إ نْ حادَتْ خُطُواتِي عَنِ الطَّرِيقِ، وَإنْ ذَهَبَ قَلبِي وَراءَ شَهَواتِي، وَإنْ تَلَطَّخَتْ يَدَايَ بِالخَطِيَّةِ،

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

8 ف َليَأكُلْ ما زَرَعتُهُ رَجُلٌ آخَرَ، وَلْتُقلَعْ مَحاصِيلِي.

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

9 « إذا تَغابَى قَلبِي فَاشْتَهَى امْرأةً، وَاقْتَنَصْتُ الفُرصَةَ للِتَسَلُّلِ إلَى امْرأةِ صاحِبِي،

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

10 ف َلتَطحَنِ امرَأتِي حُبُوباً لِآخَرَ، وَلِيَضطَجِعْ مَعَها آخَرُونَ!

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

11 ل أنَّ هَذا شَرٌّ مُخْزٍ جَرِيمَةٌ تَستَحِقُّ الدَينُونَةَ.

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

12 ف َمِثلُ هَذا نارٌ تَأكُلُ كُلَّ شَيءٍ حَتَّى إلَى مَوْضِعِ الهَلاكِ، وَتَستَأصِلُ كُلَّ ما أُنتِجُ.

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13 « لَوْ كُنْتُ قَدْ أنكَرتُ حُقُوقَ خَادِمِي أوْ خادِمَتِي، إذا جاءا يَتَظَلَّمانِ،

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

14 ف َماذا سَأفعَلُ حِينَ يَقُومُ اللهُ لِيَتَّهِمَنِي؟ وَحِينَ يَأتِي اللهُ لِيَسألَنِي، فَماذا أقُولُ، وَأيَّ جَوابٍ أُعطِيهِ؟

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

15 أ لَيسَ الَّذِي صَنَعَنِي فِي بَطنِ أُمِّي هُوَ الَّذِي صَنَعَ خادِمِي؟ ألَمْ يُشَكِّلْنا الإلَهُ ذاتُهُ فِي البَطنِ؟

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

16 « لَوْ كُنْتُ قَدْ مَنَعْتُ عَنِ المَساكِينِ مُرادَهُمْ، لَوْ لَمْ أمسَحْ دُمُوعَ الأرمَلَةِ،

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

17 ل َوِ احتَفَظتُ بِخُبزِي لِنَفسِي، وَلَمْ أُطْعِمِ اليَتِيمَ،

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

18 م َعَ أنَّهُ اعتَبَرَنِي أباً لَهُ مُنذُ شَبابِي. اهتَمَمتُ بِالأرمَلَةِ مُنذُ وِلادَتِي،

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

19 ه َل رَأيتُ مَنْ يَتَعَذَّبُ لِقِلَّةِ مَلابِسِهِ، أوْ رَأيتُ فَقيراً دُونَ غِطاءٍ،

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

20 و َلَمْ يَشْكُرْنِي مِنْ قَلْبِهِ، أوْ لَمْ يَتَدَفَّأْ بِصُوفِ خِرافِي؟

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

21 إ نْ هَدَّدْتُ اليَتِيمَ، مُعتَمِداً عَلَى مَركِزِي وَنُفُوذِي،

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

22 ف َلْيَنفَصِلْ كَتِفِي مِنْ أصلِهِ، وَلْتُكسَرْ ذِراعِي مِنْ مَفْصِلِها.

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

23 ل أنَّ أكثَرَ ما أخشاهُ هُوَ مُصِيبَةٌ يُرسِلُها اللهُ، فَلا أنجُو إذا قامَ لِمُقاوَمَتِي.

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

24 « إنِ اتَكَلتُ عَلَى الغِنَى، وَقُلتُ لِلذَّهَبِ: ‹أنتَ أمانِي،›

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului:, Tu eşti nădejdea mea`;

25 إ نْ فَرِحتُ كَثِيراً بِثَروَتِي الكَثِيرَةِ، أوْ لأنِّي جَمَعتُ مالاً كَثِيراً،

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

26 إ نْ لاحَظتُ شُعاعَ الشَّمسِ الجَمِيلَ، وَرَوعَةَ القَمَرِ فِي حَرَكَتِهِ،

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

27 ف َغَوَى قَلبِي سِرّاً، وَقَبَّلتُ يَدَيَّ عِبادَةً لَهُما،

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

28 ف َهَذِهِ أيضاً جَرِيمَةٌ تَستَوجِبُ الدَّينُونَةَ، لأنِّي سَأكُونُ قَدْ خَذَلْتُ العَلِيَّ.

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

29 « إنِ ابْتَهَجْتُ بِمُصِيبَةٍ حَلَّتْ بِعَدُوِّي، أوْ هَتَفتُ لأنَّ سوءاً أصابَهُ …

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

30 ل َكِنِّي لَمْ أُخطِئْ بِكَلامِي، لَمْ أنْطِقْ بِلَعْنَةٍ عَلَى حَياتِهِ.

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

31 أ ُقسِمُ أنَّ لا أحَدَ مِنْ أهلِي وَبَيتِي طَلَبَ طَعَاماً وَلَمْ يَأخُذْ كِفايَتَهُ.

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:, Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

32 ل َمْ يَبِتْ غَرِيبٌ لَيلَتَهُ فِي الطَّرِيقِ، بَلْ فَتَحتُ بَيتِي لِلمُسافِرِ.

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

33 إ نْ أخفَيتُ إثمِي كَآدَمَ، فَكَتَمْتُ جَرِيمَتِي فِي صَدرِي،

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

34 ل أنِّي خِفْتُ مِنَ النّاسِ، أوْ لأنِّي خَشِيتُ أنْ لا يَرْضَى أقارِبِي، فَسَكَتُّ وَلَمْ أُغادِرْ مَدخَلَ بَيتِي.

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

35 « لَيْتَ هُناكَ مَنْ يَرْضَى أنْ يَستَمِعَ إلَيَّ! فَلْيُجِبْنِي خَصمِيَ القَدِيرُ، وَلِيَكتُبِ اتِّهاماتِهِ عَلَى مَخطُوطَةٍ، وَأنا سَأُوَقِّعُ عَلَيها.

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

36 س َأضَعُها عَلَى كَتِفِي، وَألبَسُها تاجاً عَلَى رَأسِي.

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

37 س َأذكُرُ لَهُ كُلَّ ما فَعَلْتُ، وَأدنُو مِنهُ كَقائِدٍ مَرْفُوعِ الرَّأْسِ.

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

38 « إنْ صَرَخَتْ أرْضِي ضِدِّي، وَبَكَتْ أتلامُها مَعاً.

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

39 إ نْ كُنتُ قَدْ أكَلْتُ غَلَّتَها، دُونَ أنْ أدفَعَ أُجرَةً. أوْ سَلَبْتُ حِصَّةَ مالِكِيها،

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

40 ف َليَنبُتِ الشَّوكُ فِيها عِوَضاً عَنِ القَمحِ، وَالأعشابُ عِوَضاً عَنِ الشَّعِيرِ.» اكتَمَلَتْ أقوالُ أيُّوبَ.

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.