1 ا لأبرارُ يَمُوتُونَ، وَلا أحَدَ يَهْتَمُّ. لِذَلِكَ سَيُجْمَعُ الأُمَناءُ وَلا أحَدَ يَفْهَمُ لِماذا. إنَّهُمْ يُجْمَعُونَ لأنَّ الكارِثَةَ آتِيَةٌ.

Piere cel neprihănit, şi nimănui nu -i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.

2 أ مّا السّالِكُونَ بِالاستِقامَةِ، فَيَسكُنُونَ السَّلامَ، وَيَستَرِيحُونَ عَلَى فِراشِهِمْ.

El întră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte în culcuşul lui.

3 ي َقُولُ اللهُ: «يا أولادَ السّاحِراتِ، قِفُوا أمامِي! يا نَسلَ الفاسِقَةِ وَالزّانِيَةِ،

Dar voi, apropiaţi-vă încoace fii ai vrăjitoarei, sămînţa precurvarului şi a curvei!

4 ب ِمَنْ تَسْخَرُونَ؟ وَعَلَى مَنْ تَفتَحُونَ أفْواهَكَمْ وَتُخرِجُونَ ألسِنَتَكُمْ؟ ألَستُمْ أولاداً عُصاةً وَنَسلاً كاذِباً؟

De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg, şi scoateţi limba? Nu sînteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămînţă a minciunii,

5 أ نتُمْ تَتَحَرَّقُونَ تَوْقاً إلَى أوْثانِكُمْ تَحتَ كُلِّ شَجَرَةٍ خَضراءَ. تَذبَحُونَ أطفالاً فِي الأودِيَةِ وَبَينَ شُقُوقِ الصُّخُورِ.

care se încălzeşte pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii în văi, supt crăpăturile stîncilor?

6 ن َصِيبُكِ هُوَ بَينَ حِجارَةِ الوادِي المَلساءِ، هِيَ حِصَّتُكِ مِنَ الأرْضِ. سَكَبْتِ لَها خَمْراً، وَأحضَرتِ لَها تَقدِمَةً مِنَ الحُبُوبِ. فَهَلْ أُسَرُّ بِكُلِّ هَذِهِ الأشياءِ؟

În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moştenire, ele sînt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură, şi le aduci daruri de mîncare:, Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?

7 و َضَعتِ سَرِيرَكِ عَلَى جَبَلٍ مُرتَفِعٍ شامِخٍ. وَصَعِدْتِ إلَى هُناكَ لِتُقَدِّمِي ذَبائِحِ.

Pe un munte înalt şi ridicat îţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.

8 و َراءَ البابِ وَعَلَى قَوائِمِهِ خَبَّأتِ تَذْكارَكِ، لأنَّكِ تَعَرَّيتِ لِغَيرِي، وَوَسَّعتِ سَرِيرَكِ. قَطَعتِ مَعَهُمْ عَهداً. أحبَبتِ أسِرَّتَهُمْ، وَنَظَرتِ إلَيْهِمْ وَهُمْ عُراةٌ.

Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşiorilor; căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul, şi faci legămînt cu ei, îţi place legătura cu ei, şi iei seama la semnul lor.

9 س افَرتِ إلَى مُولِكَ بِزَيتٍ كَثِيرٍ، وَكَثَّرْتِ عُطُورَكِ. أرسَلْتِ رُسُلَكِ إلَى أماكِنَ بَعِيدَةٍ لِتَجِدِي مُحِبِّينَ، وَنَزَلتِ حَتَّى إلَى الهاوِيَةِ.» سَعيُ إسْرائِيلَ وَراءَ الأوثان

Te duci la împărat cu untdelemn, îţi înmulţeşti miresmele, îţi trimeţi solii departe, şi te pleci pînă la locuinţa morţilor.

10 أ نهَكَكِ تُجوالُكِ الكَثِيرُ. لَكِنَّكِ لَمْ تَقُولِي: «هَذا عَبَثٌ!» وَتَجَدَّدَتْ قُوَّتُكِ وَلَمْ تَضعُفِي.

Oboseşti mergînd, şi nu zici:,Încetez!` Tot mai găseşti putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea.

11 م ِمَّنْ خِفتِ وَارتَعَبْتِ حَتَّى كَذَبْتِ؟ قَدْ تَجاهَلْتِنِي وَنَسِيتِنِي، وَأنا صَمَتُّ وَأغلَقْتُ عَينَيَّ. فَأنتِ لا تَخافِينَ مِنِّي.

Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte, şi nu ţi -a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.

12 أ نا لا أُنكِرُ بِرَّكِ وَأعمالَكِ، لَكِنَّها لَنْ تَنفَعَكِ!

Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!

13 ع ِندَما تَصرُخِينَ، فَلتُخَلِّصْكِ أوثانُكِ الَّتِي جَمَعتِها. سَتَحمِلُها الرِّيحُ كُلَّها، وَنَفخَةُ هَواءٍ سَتُطَيِّرُها. أمّا مَنْ يَتَّكِلُ عَلَيَّ فَسَيَمتَلِكُ الأرْضَ، وَيُعطَى جَبَلِيَ المُقَدَّسَ. خَلاصُ اللهِ لِشَعبِه

Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vîntul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar celce se încrede în Mine va moşteni ţara, şi va stăpîni muntele Meu cel sfînt.`` -

14 أ عِدُّوا، جَهِّزُوا الطَّرِيقَ. أزِيلُوا العَثَراتِ مِنْ طَرِيقِ شَعبِيَ.

Şi El zice:,, Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!

15 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ العَلِيُّ العَظِيمُ، الحَيُّ إلَى الأبَدِ، وَاسمُهُ هُوَ القُدُّوسُ: «نَعَمْ أنا أسكُنُ فِي أعلَى وَأقدَسِ مَكانٍ، وَمَعَ المُنسَحِقِينَ وَالمُتَواضِعِينَ فِي أرواحِهِمْ أيضاً، لأُعطِيَ حَياةً جَدِيدَةً لِرُوحِ المُتَواضِعِينَ وَلِقَلبِ المُنسَحِقِينَ.

Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt., Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

16 ل أنِّي لَنْ أُخاصِمَكُمْ دائِماً، وَلَنْ أغضَبَ إلَى الأبَدِ. لأنَّ رُوحَ الإنسانِ، وَالنُّفُوسَ الَّتِي صَنَعْتُها، تَخُورُ أمامِي.

Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mînie necurmată, cînd înaintea Mea cad în leşin duhurile, şi sufletele pe cari le-am făcut.

17 ر َأيتُ طَمَعَهُمْ وَإثمَهُمْ فَغَضِبْتُ، ضَرَبْتُهُمْ وَابتَعَدْتُ عَنهُمْ فِي غَضَبِي. لَكِنَّهُمْ كانُوا يَرجِعُونَ إلَى خَطاياهُمْ.

Din pricina păcatului lăcomiei lui, M'am mîniat şi l-am lovit, M'am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.

18 ر َأيْتُ طُرُقَهُمْ، وَسَأشفِيهُمْ، سَأقُودُهُمْ وَأُعَزِّيهُمْ، وَسَأضَعُ تَسبِيحِي عَلَى شِفاهِهِمْ.

I-am văzut căile, şi totuş îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi -l voi mîngîia, pe el şi pe ceice plîng împreună cu el.

19 س َلامٌ، سَلامٌ لِلبَعِيدِ وَلِلقَرِيبِ، وَسَأشفِيهِمْ،» يَقُولُ اللهُ.

Voi pune lauda pe buze:, Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! -zice Domnul-Da Eu îl voi tămădui!

20 أ مّا الأشرارُ فَكالبَحرِ الهائِجِ الَّذِي لا يَهْدَأُ، فَمِياهُهُ تُحَرِّكُ الطِّينَ فِيهِ.

Dar cei răi sînt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mîl.``

21 ق الَ إلَهِي: «لا سَلامَ لِلأشرارِ.»

Cei răi n'au pace`` zice Dumnezeul meu. -